Eterna primăvară

... Era o primăvară cum n-a mai fost pe lume
Şi Paştele aproape şi flori aprinse-n crengi,
Când pentru prima oară Tu m-ai chemat pe nume
Şi mi-ai trimis chemarea să Te urmez pe veci.

Ştiam de o Scriptură, dar tare-ntunecoasă,
Ce tainele-şi ascunde de cei căutători,
Că-n ea se-ascunde parcă o vrajă ne-nţeleasă,
Cu semne şi cu taine, peceţi şi-ncuietori.

Şi grea-mi părea cărarea ce duce către Tine,
Iar Tu,-nvelit în neguri, păreai de neatins.
Şi-am înţeles atuncea că Tu, din slăvi divine,
Îţi căutai făptura şi Te lăsai atins.

Şi-un glas mi-a zis: "Te roagă, mărturiseşte sincer
Abaterile vieţii, păcate de-orice fel,
Căci pentru ele, Domnul plăti cu sfântu-I sânge.
În sânge ai iertarea, poţi să te-mpaci cu El.

O, inimă deschisă! Ce har aduce-n sine
Mărturisirea toată a vieţii de păcat!
Porniră să ţâşnească izvoare de lumine,
Cerească bucurie, potop, m-a inundat.

... Mergeam pe stradă, parcă venind din altă lume...
Mi-ardea un foc din ceruri pe-al inimii altar...
O, Dumnezeu există! Există! Ce minune!
Ieşindu-mi El în cale, m-a copleşit cu har...

Câţi ani pierduţi prin lume, în oarbă rătăcire,
I-am risipit degeaba, lipsiţi de Dumnezeu...!
De-acum ştiu sensul vieţii, ştiu că a mea menire-i
Să duc mesaju-acesta la toţi din jurul meu...!

Şi fu o primăvară... cum n-a mai fost niciuna...
Sunt ani de-atunci şi iarna să vină n-a-ndrăznit.
Mă simt de-atuncea soră cu soarele şi luna,
Cu mugurii, cu raza, cu plaiul înverzit.

Şi Paştele acela, cu lumânări aprinse
Şi c-un popor ce cântă "Hristos a înviat!"
Eu îl trăiam în suflet cu bucurii nestinse:
Hristos era în mine, viu cu adevărat!

Şi odăiţa-aceea de sus, de la mansardă,
În noaptea fără seamăn, în ceasul magistral,
Era un colţ din slava minunată...
Venise parcă Cerul la mine, la spital...

Acum, şi eu sunt glasul ce mi-a vorbit şi mie:
Te roagă! Dă pe faţă întregul tău păcat!
Şi ai să simţi în suflet atâta bucurie,
Că Dumnezeu, cu slavă, în tine a-nviat!

Şi-atunci, nimic pe lume n-ai să mai vrei vreodată,
Decât să duci la alţii mesajul luminos
Că este o lumină în lumea-ntunecată,
Ce suie pân-la ceruri. Iar calea e Hristos.