Drumul spre Damasc

Drumul spre Damasc

"Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”
Faptele apostolilor 9/4

Soarele urcă mândru și strălucitor,
Curmalii înalță parfum îmbietor,
Pașii grăbiți stârnesc praful cel păcătos,
Îl va potoli doar Lumina lui Cristos!

Așezat la umbra unui curmal bătrân,
Saul povestește, caii mănâncă fân:
“-În zorii zilei, răzbunător, am pornit,
Spre Damascul cel măreț, vechi, tare vestit.

Cai și călăreți spre Damasc se îndreaptă,
Eu, Saul, mă credeam pe calea cea dreaptă,
Sfatul lui Gamaliel l-am uitat și eu:
-"Nu mai luptați împotriva lui Dumnezeu!"

Mă și vedeam deja întors victorios,
Din lupta împotriva lui Isus Cristos.
Vedeam chiar și creștinii, în lanțuri, în zori,
Pe fruntea mea senină, lauri zâmbitori.

Cu părul în vânt, zâmbet mândru, mă grăbeam,
Nici spre curmalii din cale, eu nu priveam,
Doar pietrele de pe drum strigau duios:
- "Nu lupta împotriva lui Isus Cristos!"

Damascul se și zărea în depărtare,
Eu, cu inima plină de răzbunare,
Eram gata să strig: "Iată, eu am învins!"
Deodată, s-a luminat cerul cel întins.

Un fulger ca săgeata strălucitoare
Se unduiește și coboară din soare,
O lumină sfântă, ce totul orbește,
Cu voce cerească, așa îmi vorbește:

-Saule, Saule, de ce Mă prigonești?
În amiaza fierbinte, unde te grăbești?
Inima ta zboară spre orașul faimos,
Alergi spre pierzare pe un drum păcătos!

-Cine ești Tu, Lumină strălucitoare?
A cui e vocea cerească tulburătoare,
Ce răsună duios între cer și pământ,
Și-mi străpunge inima cu al Său Cuvânt?

-Eu sunt Isus cel Răstignit pe o cruce,
Grijile, poverile lumii pot duce,
Căci Eu Mi-am dat și viața pentru turma Mea,
Iar tu, nemilos, o asuprești întruna!

Sunt Păstorul Cel Mare al lui Israel,
Oaie rătăcită pe drum, vino la El!
Eu și pentru tine am murit pe cruce,
La ape de odihnă te voi conduce!

Eu sunt a Vieții vie, veșnică Cale,
Eu dau și harul pe a Plângerii Vale,
Te va conduce la câmpul verde, mănos,
Numai drumul drept pe care scrie" Cristos."

-Eu nu am știut că dincolo de stele
Există Isus ce dă și mângâiere,
Eu n-am știut că dintre legile date
Legea Iubirii le întrece pe toate.

Dă-mi o rază sfântă din strălucirea Ta,
Să lumineze pas de pas calea cea grea!
Dă-mi un strop din vocea Ta mângâietoare,
S-o răspândesc pe pământ, în depărtare!

Căzut în praf, cu ochii fără vedere,
Îmi cer iertare, Isus, dă-mi grațiere!
Pe drumul Damascului, un praf păcătos,
Eu stau în genunchi înaintea lui Cristos!

Și, de atunci, eu am învățat un nou cânt,
Ce răsună și acum pe întregul pământ:
"-Ascultă Răsărit, ascultă tu, Apus,
Al nostru Mântuitor se cheamă Isus!"