De grijă, tuturor ne porți!

De grijă, tuturor ne porți!


Un crepuscul se arată,
Zorii zilei când răsar,
Zarea-i luminată toată
Totu-i calm și plin de har,

Noaptea, de acum, dispare
Pleacă încet, ușor se duce,
Soarele discret răsare,
Aducându-și raza dulce,

Zori plini de lumină apar
Încă-i liniște, tăcere,
Natura-i plină de har
Raza caldă-i mângâiere.

Discul luminos al lunii
Mai demult s-a stins, pălind,
Talerul de foc al lumii
Nu se vede pâlpâind,

Ziua a sosit, e soare,
El, pe toate le-ncălzește,
Raza-i binefăcătoare,
Totul, la viață trezește.

Florile-și deschid corola,
Miros dulce răspândesc,
De nectar, plină-i cupola
Albinele tăbărăsc,

Vietățile pe rând
Încep, ca să se trezească,
Toate, au același gând
Hrană vor ca să găsescă,

Iar prin ramuri, păsărele,
Sunt voioase, ciripesc,
Domnul, s-a îngrijit de ele
Hrană, acuma ciugulesc.

Ce veșminte minunate
Domnul, florilor, Le-a dat,
Cu toate sunt îmbrăcate
Ca fetele de împărat,

Sunt țesute din iubire
Într-un chip desăvârșit,
Toate, cu-a Domnului știre
El, frumos, Le-a împodobit.

Și pe om, Domnu-l iubește
Cu dragoste, L-a întocmit,
I-a dat tot ce își dorește
Chipul Său, i-a dăruit,

Tot i-a dat, să stăpânească,
Ce-a creat pe acest pământ,
Pe toate să le cunoască,
Să împlinească al Său Cuvânt

Zi de zi, să se smerească
Să trăiască-n curăție,
Pe Domnul să-L recunoască
Și eterna-I, măreție

El, nedespărțit să fie
De Domnul, ce L-a creat,
Să trăiască-n bucurie
Cu Isus, cel înviat.

Omului, tot I-a lăsat
Vrea să-l vadă fericit,
Viată, Fiului, I-a dat
Ca să-l știe, mântuit,

Numai bine Îi dorește
Vrea la ceruri sus, să fie,
Unde loc Îi pregătește
Să trăiască-n veșnicie!

Amin

Câmpia Turzii, 5 februarie 2013