De credinţă nu mă las

DE CREDINŢĂ NU MĂ LAS...

De credinţă nu mă las
Chiar să pierd servici sau casă
Când mă aflu în impas
Domnul vieţii nu mă lasă,

Mi-a promis şi bine ştiu
Că-i cu mine-n orice vreme
El mă scoate din pustiu
Şi îmi spune: „Nu te teme!

Stau, convins, în Legământ
Şi atunci când vin prigoane
Nu mi-e frică de mormânt
Nici de intrigi sau capcane.

De-ar lansa ameninţări
Oameni fără teamă sfântă
Tot m-aş implica-n lucrări
Cu cei ce spre Rai se-avântă.

Sunt legat de Salvator
Prin conecţii cu har unse
Şi de-aş fi într-un cuptor
Sau cu braţele străpunse,

Tot cu El aş vrea să merg,
Pretitindeni, prin credinţă
De îmi spune să alerg
Împlinesc a Lui cerinţă.

Multe-au fost, multe-or veni
Pe cărarea spre Cetate,
Multe valuri vor mai fi
Dar voi sta-n integritate.

Crucea grea de-ar apăsa
Mai puternic ca ’nainte
Pentru Mire voi lucra
Cu un zel şi mai fierbinte.

Cum să părăsesc ce am,
Ce-am cules în luptă dreaptă?
Nu! Ci merg cu sfântul neam
Ştiu că Tatăl mă aşteaptă.

De credinţă nu mă las
Chiar de-ar fi să-mi ia viaţa
Orşicând, la orice pas
Vreau să-I văd Mirelui faţa.

gc/ 12 Martie, 2011