De braţul Domnului salvat!

De braţul Domnului salvat!


Un glas se aude în furtună;
Este un strigat disperat,
Căci valurile mari se-adună,
Corabia s-a spulberat

E o vreme grea, apăsătoare,
Acel din valuri e sfârşit.
El cere mereu îndurare,
Strigă, să fie auzit

Şi disperat omul vorbeşte,
Nimic în jur nu se mai vede,
La Dumnezeu el se smereşte,
E credincios, în Isus crede.

Doar Domnul Sfânt îl mai salvează
Din încercarea asta grea.
El prin potop înaintează,
Dar nu îl vede nimenea.

Corabia s-a sfărâmat
De mult adâncul i-a înghiţit,
El de un lemn s-a agăţat
Şi ore bune a plutit.

Acum sfârşitul va veni
Căci nimeni nu l-a mai zărit.
Un ajutor dacă-ar veni,
Ar fi salvat şi-ar fi trăit

Dar noaptea mai neagră se lasă
Şi vântul suflă cu putere.
E singur, nimănui nu-i pasă,
Nimeni nu vede-a lui durere...

Vai, parcă malul se zăreşte;
Ce-nchipuire minunată!
Parcă puterea îi sporeşte.
Acum şi zorile se-arată.

Dar este doar o închipuire...
Flămând şi ud şi înfricosat,
Seama îşi dă, plin de mâhnire,
Spre Domnul mai strigă o dat'.

- "Ai milă, Tată bun de mine,
Căci nu mai pot şi sunt sfârşit!
Du-mă la mal, ia-mă cu Tine,
Nu vreau să pier nemântuit!"

Şi a început să se jelească
Să plângă trist, îndurerat,
De toate ca să se căiască
Iar Cel din cer l-a ascultat.

A tot plutit şi-a tot strigat
Spre Dumnezeu să Îl audă
Să-l scape, el L-a implorat;
Durerea lui era prea crudă.

Era de tot înţepenit
Pe scândura care plutea.
Înspăimântat şi suferind
Nu mai credea că va scăpa!

Dar braţul Domnului Isus
L-a ocrotit, l-a protejat.
Pe scândură, l-a ţinut, sus,
Ceilalţi cu toţi s-au înecat,

Doar resturi mai pluteau pe apă.
El le privea îndurerat.
Furtuna a început să tacă
Şi zorile, s-au arătat.

Spre ţărmuri Domnul l-a condus,
Chiar o minune s-a-ntâmplat!
El, Împăratul cel de sus,
Cu braţul Său l-a apărat.

Frânt, vlăguit, cum se afla
Jos pe nisip a îngenunchiat.
Cu glas puternic se ruga
Căci Domnul viaţa i-a cruţat!

Doar braţul Său plin de putere
Din haos l-a putut salva.
Milă I-a fost de-a lui durere
De chinul şi de spaima sa.

Privea la marea agitată
Ce tot a luat şi a înghiţit.
El n-o să uite niciodată
De darul ce azi l-a primit.

Amin

Câmpia Turzii, 24 aprilie 2016