Cum sa Te las Iisuse!

CUM SA TE LAS IISUSE!


Cum să Te las, Iisuse, să pleci de la mine,
Când fără Tine gem și totul e pierdut?
Cum să Te las, când Tu îmi faci doar bine,
Când doar în Tine iubirea am văzut?

Cum să Te las, să stau de Tine departe,
Când Tu ai sfărâmat zidul de mine ridicat,
Când ai adus cerul, de mine, mai aproape,
Și din adâncuri pe stâncă m-ai urcat?

Cum să Te las, când nimeni nu-i ca Tine,
Din iubire... viața pentru mine să-și dea?
Cum să las nepăsarea scai de mine,
Când Tu faci din mine o cerească stea?

Cum să Te las, când pui balsam pe rană,
Când vindeci orice boală, oricât de rea?
Cum să te las, când dai cerească mană,
Și-mi ești alinare în durerea mea grea?

Cum să Te las, de mine, să Te depărtezi,
Când Tu ești singurul meu Izbăvitor.
Când cu blândețe, pasul meu cercetezi,
Și îmi arați calea spre cerescul izvor?

Cum să Te las, să pleci, să nu Te mai văd,
Când numai cu Tine, am pace și zile senine,
Când fără Tine ar fi numai iad și prăpăd?
O, Doamne, nu pleca, nicicând de la mine!

Cum să Te las, când numai Tu-mi dai viață,
Și-ai pus în mine dorul după veșnicie?
Numai Tu mă porți pe aripi de cutezanță,
Îndreptați spre mântuire, ochii-i faci să fie.

Cum să Te las, când mi-e dor de glasul gingaș,
Și când eu știu, că fără Tine nu pot respira?
Cum să Te las, când m-ocrotești ca p-un copilaș?
Nu-i nimeni ca Tine... să mă poată apăra.

Cum să Te las? Cum să Te las...
Când Tu veghezi ne-încetat al meu pas?
Cum să Te las? Cum să Te las...
Când cu iubire mă cheamă-al Tău glas?