Credinta

CREDINTA

*
Țâșnește apa vie din stânca nemuririi,
Reînvie nădejdea din freamătul iubirii.
Olarul divin pe roata vieții a modelat
Un vas după asemănarea Sa. . . întruchipat.

În cuptorul încercării bine îl călește,
Cu focul încins toată zgura. . . topește.
Și-n ființa creată dup-al Său chip. . .
Pune conștiință. . . cunoștința prototip.

În metamorfoză pune liantul iubirii,
Ființa nouă să poarte firea dumnezeirii.
Pe cruce a stârpit puterea blestemului,
A plătit și a croit o cale dreaptă. . . omului.

El. . . Calea, Adevărul și Viața. . . Isus.
O iubire de orice imaginație mai presus.
Mă poartă pe brațe, atunci când mi-e greu.
Se-îngrijește de mine. . . mereu și mereu. . .

Dorința sfințirii mi-o ține veșnic trează.
Pe calea mântuirii. . . pașii mi-i veghează.
Sădește în mine o credință. . . vie. . . fermă.
Că voi ajunge. . . în cer. . . în Cetatea Eternă.

Amin!