Ce repede trec anii...ce scurt e firul vieţii...

Mă-ntoarce iarăşi gândul la vremuri de demult,
La anii ce în goană...prea repede-au trecut...
Mă-ntorc acum pe urma de lacrimi şi dureri,
De fericiri alese şi sfinte mângâieri!

Privesc cu ochii minţii la drumul străbătut...
La crinii de pe cale şi spinii ce-au durut,
Şi caut răscrucea unde, pe nume m-a chemat
Cu vocea Lui cea blândă al lumii Împărat!

O...Clipa fericită când I-am simţit Iubirea...
Când am pornit în duh să prind nemărginirea...
Ce minunată clipă, în dragostea dintâi,
Când Îl rugam în şoaptă:" O nu pleca...rămâi!"

Mă-ntorc acum, când drumu-i aproape de sfârşit,
La tot ce-am strâns în viaţă, la tot ce-am făptuit...
Şi caut să înţeleg, în traiu-mi efemer,
Câte-s comori aici, şi câte sus în cer?

Ce repede trec anii...ce scurt e firul vieţii...
Acum eşti prunc...şi tânăr...şi anii bătrâneţii
Se-apropie în goană şi-aduc cu ei dureri,
Şi ghiocei la tâmple şi lipsă de puteri...

Dar...Slavă şi mărire!....avem un Dumnezeu
Ce Îşi întinde mâna când drumul e prea greu...
Ne ia cu drag la piept ca pe-un copil iubit
Şi ne aşteaptă-n ceruri în locul pregătit!

Vulcan-01-11-2012
Mary