Ce-i dragostea?

Ce-i dragostea?

Ce-i dragostea? E sfanta legătură
Ce leagă cu un nod nedezlegat
Pe Făcător de umila făptură,
De omul cel căzut şi întinat,
E ochiul Celui Veşnic, plin de milă
Ce caută duios şi înlăcrimat
Spre ţărana cea născută doar în silă
Spre lumea care zace în păcat.

Ce-i dragostea? E limba – înflăcărată
Chemarea aspră a vechilor profeţi,
E jertfa Crucii cea însangerată
De cate ori cu rugă o repeţi,
E propovăduirea apostolească,
E moartea miilor de mucenici
E toată randuiala pustnicească
A Sfinţilor, în viaţa de aici.

Ce-i dragostea? Slujire lungă şi tăcută
Prinos al bietei inimi omeneşti,
E tămaiere în veci neabătută
Spre Scaunul Măririlor Cereşti.
E îndemnul de a-ţi înălţa privirea
Spre chipul bland al veşnicei dureri
Şi-mpărtăşind cu Domnul răstignirea
Să nu cauţi alinări, nici mangaieri.

Ce-i dragostea? Un munte de trăire
Zidit pe al smereniei ocean,
A Harurilor floare şi rodire
Şi moarte pentru şarpele viclean.
Dar vorbele, oricat ar fi de-alese
Şi oricat ar fi de dulce versul meu,
Nu-i pe potriva Tainei ne-nţelese,
Căci dragostea E Însuşi Dumnezeu!

AMIN