Aş vrea să fiu...

Aş vrea să fiu...

Aş vrea să fiu odată, acasă
În locul prea sfânt pregătit,
În ţara scumpă şi frumoasă
Cu lumea ei cea luminoasă,
Cu plaiuri verzi, necontenit.

Să fiu acolo, Doamne Sfânt
Dorinţa-mi e tot mai avidă,
Să pot să văd, acel pământ
Ce-l vei reface prin Cuvânt,
Unde nu-s spini şi pălămidă!

Şi-acolo, n-o mai fi blestem
Că Tu Doamne, l-ai purtat,
Pe Golgota şi-al crucii lemn
În ceasul Jertfei cel solemn,
Când răstignirea-ai acceptat!

Atuncea rodul muncii mele
Nu o mai fi cu trudă amară,
Cu amintiri din vremuri rele
Şi cu sudoare-n picuri grele,
Din zorii zilei, până-n seară.

Acolo, florile şi pomii cresc
Şi încântă-a ochilor privire,
Şi-n extaz sfânt le prvesc
Prin frunze ce ne amintesc
De cea mai verde primenire.

Flavius Laurian Duverna
19 august 2007