Vorba, sau fapta credință (Iacov 2,14:2,17)

O vorbă simplă
N-are valoare!
Credința din faptă,
Mereu ia amploare.

Vorba-credință
La ce oare ajută,
Căci la biruință
Se-ajunge prin luptă!

La ce-ți folosește
Cu vorba a spune
Că-n tine sporește
Această minune,

Dacă viața-ți
N-o dovedește,
Dacă lumina-ți
E doar o poveste?!

Acela ce are
Credință, se vede.
Chiar de n-o spune,
Tot omul o crede.

Credința din faptă,
Se poate vedea.
Din vorbă, e mută
În veci pururea

Și zboară ca vorba,
Făr`ca ținta să-atingă...
În zadar îi e slujba,
Nu poate să învingă!

Dar fapta credință
Aduce-mplinire
În orice privință.
Prin ea ai mântuire.

Credința din faptă
Dovadă aduce
Că firea ți-e moartă
Și viață-ai prin Cruce.

Fapta credinței
Ne altoiește
În Vița vieții,
Din Ea ne hrănește

Și astfel rodim
Dulcile-i boabe
Și-n iubire trăim,
Purtând ale ei podoabe.

Credința-și găsește
Plăcerea-n Cuvânt
Și mărturisește
Prin fapte ce-i sfânt.

Ea are putere
Dincolo de moarte
Căci de-ntâia-nviere
Prin credință ai parte.

La fapta-credință
Inima să-ți stea
Căci veșnică viață
Prin ea poți avea.

Zaragoza 11 Iul. 2011
de Ioan Hapca (Ionică)