Veniți la ape

Veniți la ape voi toți care sunteți însetați,
De Domnul veți fi adăpați!
Veniți ca să vă potoliți în dată,
Setea de o viață întreagă.

Veniți toți ce-i însetați,
Și toți veți fi adăpați,
De Domnul Dumnezeul cel mare,
Căci El vă dă apă la fiecare.

Dacă setea e mare în inima ta,
Vino la Domnul și vei bea!
El te va conduce numai de cât,
La izvorul cu apă curgând.

Setea ta e mare,
Căci au secat izvoarele cu ape!
Și nu mai ai de unde te adăpa,
Căci toate izvoarele au dispărut acuma.

Nu te întrista numai de cât,
Căci un izvor tot mai curge lin
Este izvorul din inima ta,
Dacă ai grijă de el nu va seca.

Nu aștepta să vină nu știu cine,
Să îți dea apă din Biblie!
Căci apa pe care el o va da,
Poate tulbura izvorul din inima ta.

Căci el a venit,
Din Biblie a propovăduit
Și s-ar putea din apa care o va da,
Să fie și gunoaie care intră în inima ta.

Tu nu aștepta ca altcineva,
Să toarne apă în inima ta!
Uită-te căci și tu ai un izvor,
Care curge cu dor.

Domnul a spus așa:
Veniți la ape și veți bea!
Iar tu ai venit,
Și un izvor în inima ta s-a înfipt.

Curgând din ea o apă vie,
Cum a spus Domnul din vecie
Doar păstrează izvorul tău,
Să curgă înainte tot mereu.

Iar când seceta va fi mare,
Izvorul tău va da roade!
Căci la alții izvoarele au secat,
Dar al tău e binecuvântat.

Căci ai rămas mereu,
În Cuvântul lui Dumnezeu!
De aceia izvorul tău nu a secat,
Căci mereu Domnul l-a adăpat.

Și în deșertul în care ai ajuns,
Tu vei fi o oază în ascuns!
Și vei vedea cu alți v-or căuta,
După un izvor de apă ca să bea.

Atunci dragul meu ascultător,
Te vei putea ridica biruitor,
Ca o stâncă în mijlocul deșertului vei sta,
Spunând veniți la ape și beți și voi acuma.

Veniți și astâmpărați-vă în dată,
Inima din acest izvor care nu seacă!
Și atunci vei da de băut,
La poporul care se chinuie plângând.

Vezi cât de frumos lucrează Dumnezeu,
În mijlocul poporului Său!
Dacă tu ai vegheat,
Izvorul tău nu a secat.

Iar alți au ajuns să nu mai poată bea,
Căci nu au trăit cum spune Biblia
Și au început să fugă prin deșert în dată,
Când la un frate, când la altul să bea apă.

Să se hrănească din Cuvântul lui Dumnezeu,
Rostit de fratele său!
Căci poate va mai găsi în dată,
Un pahar de apă să se răcorească.

Dar tu ce lângă Dumnezeu ai vegheat,
Și izvorul tău curge neîncetat!
Tu cel nebăgat în seamă,
Domnul îți spune: Stai în picioare ca o piatră.

Căci poporul nu a ascultat,
Și izvorul din mijlocul lui a secat,
Iar tu cel nebăgat în seamă,
Deschide inima în mijlocul lor și adapă.

Adapă un popor însetat,
Din râul care inima ta l-a păstrat!
Adapă-i robul Meu cel credincios,
Să vadă toți căci mai este un izvor.

Iar tu cel nebăgat în seamă,
Tu care ai stat în smerenie în a ta bancă
Tu care niciodată nu ai uitat,
Cuvântul lui Dumnezeu pe care l-ai învățat.

Când Dumnezeu te va chema,
Înaintea poporului tu vei sta!
Și vei putea să deschizi în dată,
Inima ca poporul să se hrănească.

Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu,
Pe care El o face în mijlocul poporului Său!
Dintr-un popor însetat,
Dumnezeu îl adapă cu cel mai neînsemnat.

Stăruie înaintea lui Dumnezeu,
Rămâi în smerenie la locul tău!
Iar când poporul va striga după Dumnezeu în dată,
El te va folosi ca o oază minunată.

Amin