Un Păstor adevărat

Acela ce Dumnezeu l-a pus,
Să conducă oile în sus,
Să le conducă spre Golgota în dată
Unde Domnul Isus le asteaptă.

Să le conducă prin puterea lui Dumnezeu,
Și înțelepciunea dată de Duhul Său
Să le conducă prin Cuvântul ce l-a învățat,
Acela este un păstor adevărat.

Stă de veghe mereu,
Asupra staulului său,
Și veghează cu mare băgare de seamă
Și fiecare oiță o cercetează.

Se plimbă printr-e oițele ce le-a primit,
De la Duhul Sfânt ce le-a dobândit
Să vadă cum se prezintă mielușei în dată,
Și să cerceteze oița cu a ei odraslă.

Trebuie să le vorbească mereu,
Ca oițele să înțeleagă glasul său
Trebuie să se facă cunoscut,
Ca oițele să înțeleagă glasul lui ce-l blând.

Apoi, după ce în staul a cercetat,
Și oile cu glasul lui s-au învățat
Începe să le conducă un dată,
Spre Hristos ce îi asteaptă.

Când deschide staulul și la drum a pornit,
Oile merg după păstorul lor iubit
Și nu se abat de lângă el niciodată,
Căci iarba ce-a mai bună o știe păstorul în dată.

Apoi, când cu ele a ajuns,
Spre colina minunată de la apus,
Lasă oile să pască în dată,
Iarba ce-a mai bună de lângă casă.

Oile se înfruptă din belșug,
Iar mielușei zburdă pe câmp
Și păstorul adevărat,
Toate le supraveghează cu drag.

Dacă oile se abat prea mult,
De la câmpul care trebuie păscut,
Păstorul, înapoi pe brațe le aduce plăpând
Și are grijă de mielușei cât mai curând.

Apoi, se ridică în dată,
Și supraveghează încă o dată turma toată
Ca nu cumva o oiță care este mai grasă,
Să atace pe una mai slabă.

Și după ce turma a supravegheat,
Îndeamnă oile la păscut cu drag
Iar, când oițele pasc și mielușei sunt și ei
Se uită că nu cumva să vină lupi ce-i răi.

Se ridică un pic mai înalt,
Să supravegheze dincolo de turma ce Domnul i-a dat,
Să vadă că nu cumva să se apropie în dată
Un pericol de turma aleasă.

Și după ce s-a asigurat,
Căci pericolul nu este și oile pasc cu drag
Stă undeva și veghează,
Asupra oițelor să pască.

Iar, după ce oile au păscut,
Și mielușei lapte au supt
Păstorul ce-l adevărat,
Se ridică să ducă oile la adăpat.

Căci păstorul cunoaște în dată,
Când turma este însetată
Nu trebuie să aștepte behăitul lor,
Căci cunoaște setea din popor.

Apoi, cu glasul lui ce-l minunat,
Cheamă oile ce pe pășune s-au aflat
Că să le conducă în dată,
La apa sfântă ce dă viață.

Iar, când oile au venit,
Aruncă o privire peste turmă dar nu grăbit
Ca să vadă în dată,
Dacă o oiță s-a rătăcit de lângă casă.

Apoi, după ce s-a asigurat,
Căci turma este completă pe care Domnul i-a dat
Pornește în fruntea lor în dată,
Să ducă oile să se răcorească.

Și în drumul lui până la izvor,
Le cântă oițelor cu dor,
Și le spune despre Păstorul ce-l adevărat,
Care le asteaptă sus cu drag.

Iar când la izvor au ajuns,
Păstorul se duce la fântână sus
Pentru a scoate în dată,
Apa ca fiecare oiță să se răcorească.

Și privește în dată,
Cum oile se adapă,
Și că un păstor adevărat
Ajută și el mielușei la adăpat.

După ce turma s-a adăpat,
O conduce înapoi cu drag
O conduce spre drum acasă,
Până va veni marele Păstor să le ia în brațe.

Și atuncea păstorul ce-l adevărat,
Iasă înaintea Domnului cu drag
Și spune cu vocea lui duioasă:
Iată, Stăpâne turma pe care mi-ai dat-o odată!

Oile din Cuvântul Tău le-am păscut,
Și la izvoarele Duhului le-am dus
Și mielușei pe brațe i-am purtat,
Ca nici unul să nu se piardă niciodat'.

Deci, Stăpânul meu iubit,
Iată oile pe care tu mi le-ai dăruit,
Iată o turmă fără pată,
Care asteaptă să plece acasă.

Mereu le-am păscut,
Așa cum Tu ai cerut,
Nici una nu a lipsit
Toate sunt cu mi le-ai dăruit!

Acesta este un păstor adevărat,
Care Domnul îl va lăuda cu drag
Un păstor care a știut mereu,
Să ducă turma spre Dumnezeu.

Amin