Te chem...

Te chem...

Te chem în gând când îmi e greu,
Popor iubit de Dumnezeu
Să dai-napoi ce ai primit
În rugi când plânsul 'te-a poftit',
Când lacrima-ți se prelingea
Pe faţă în inimă grea,
Când nopțile veghe-ți erau
Și umbrele te însoțeau...
Te chem în zori 'naint-de răsărit,
Poporule de Dumnezeu iubit,
Culege lacrimile rouă
Din inima părinților
Ce-n boabe-jar, le plouă...
Să iei genunchii celui ostenit,
Ce până-n ziuă a postit
Și pentru copilașii tăi
Ca pentru-ai săi .
Te chem să-ți întinzi brațul, să dezmierzi,
Și-n nepăsări, să nu te pierzi
Azi, când lumina-ți râde-n poartă
Și nu oftezi ca altădată...
Te chem în gând când ne e greu
Să fii ca în Cuvânt, părtașul meu,
La masa lacrimilor sau la bucurie,
Ce împletește funia iubirii
Pe vecie.


După serviciul de cult de dimineață...
Nu este prima dată când pastorul cheamă părinții cu lacrimi la rugăciuni
pentru copii și nepoți, punând în vedere vremile ce vor veni.
Este încă pace și har! Să nu lenevim ca să nu plângem amar...
Sanda Tulics-iulie, 2017-Wiscosin