Te cheamă al meu suflet

Te cheamă Isus al meu suflet să vii,
Te cheamă ființa-mi răpusă,
Te-aștept și suspin printre-a veacului fii,
Cu dor și o rugă nespusă.

Te vreau din adâncul profund,
Vreau mai aproape să Îți simt fiorul,
In dragostea Ta mai mult să m-afund,
Și strâns să mă cuprindă dorul.

Tot mai aproape mâna să-Ți simțesc,
Să stau la sfat mai mult prin rugăciune,
Și-n ascultare aș vrea să sporesc,
Cinstindu-Ți Sfântul nume.

Iubirea Ta în lume să o port,
Spre țintă să ma ducă pasul,
C-apoi pe al cerului port,
Să-mi fie sfârșitul de drum și popasul.

La pace să - ndemn mereu pe oricine,
Și-n dragostea Ta mai mult să sporesc,
Să port în suflet dorul după Tine,
Și după frumusețea raiului ceresc.

În haina iubirii mereu să slujesc,
Pe cei ce nu știu despre Tine,
Să le arăt cât de mult te iubesc-
Din ochii lor să dispară suspine.

Prin duhul Tău eu aș vrea să îndemn,
La fapte și vorbele bune,
Ca în cer la imnul solemn,
Mulți frați și surori să se-adune.

În lume aș vrea ca sa port,
Belșugul de har ce sporește,
Să pot pe vrăjmașii mei să-i suport,
Să nu privesc la ce ochiul izbește.

Pe Domnul slavei aș vrea să-L prezint,
Prin viața mea frumoasă și pură,
Să fiu ceva de aur, nu de argint,
Să fie de preț întreagă-mi făptură.

Mai mult ca atât, Isuse, aș vrea,
Ca plecând din această lume,
Urme frumoase să las în urma mea,
Croite pe cărare cu multă-nțelepciune.

Isus lângă Tine să stau e tot ce-mi doresc,
Și chiar de-ar fi să trec prin prigoană,
Cu Tine viața pe pământul să-mi sfarșesc,
Să nu mă-nchin la a fiarei icoană.

O, Domnul meu nicicând mă lăsa,
Să-mi mânjesc veșmântul de Fecioară,
M-aprimde să ard de dragostea Ta-
Iar iuborea mea către Tine zboară.

Te-aștept și totuși Te voi aștepta,
Aștept slăvita zi a-ncoronării,
Știind că și pe mine mă vei încorona,
Și voi zbura spre țărmul debarcării.