Tată!

Nu am cerut să-mi dai avere, nici străluciri să-mi dai mereu,
Eu Te-am rugat să-mi dai putere, să pot răzbi când mi-este greu.
Nu am cerut doar împlinire, nici satisfacţii-n viaţa mea,
Ci doar puţină fericire, măcar un strop din pacea Ta.

Nu am cerut să fiu mai mare, nici faima unui împărat,
Ţi-am spus: "Părinte, vindecare! Vreau doar atât: să fiu curat!"
Nu am cerut hambare pline, nici vii şi holde fel de fel,
Ci doar iubirea pentru Tine, pentru Isus Emanuel.

Nu am cerut să faci minune, nici fapte mari, ca să mă schimb,
Ci doar puţină-nţelepciune, să-mbraci cu ea al vieţii nimb.
Nu am cerut prea mult Părinte, nimic din ce e pământesc,
În rugăciune iau aminte, la tot ce spun, la ce gândesc.

Nu am cerut, deşi Scriptura, spune "De ceri, ţi se va da!"
Dar teamă-mi e să deschid gura, mai bine fă Tu voia Ta!
Dacă voi cere ce nu-i bine, ceva ce nu-i de trebuinţă,
Mă voi căi, mi-o fi ruşine, voi fi lipsit de biruinţă.

Dă-mi Doamne, Tată, îndurare, lumină din Lumina Ta,
Fii o candelă pe cărare, să străluceşti în viaţa mea!
Atunci când firea-ar vrea să zică: "Îmi este frică şi mi-e greu!"
Tată, prin Duh Sfânt mă ridică, căci Unul eşti Tu, Dumnezeu!

"De ţi-aş fi dat bani, bogăţie şi împliniri în viaţa ta,
N-ai fii ştiut să Îmi ceri Mie, nu ai cunoaşte voia Mea,
Nu Îmi ceri faimă, nici putere şi bine faci, căci toţi acei,
Care aleargă după-avere, au ca stăpâni alţi dumnezei.

M-ai implorat să-ţi dau izbândă, şi-n trup deplină vindecare,
Dar cum ai ştii tu de osândă, dacă n-ai şti ce-nseamnă "Doare"?
Numai acel care acceptă să simtă-n palme pironirea,
Poate o rană ca să lege, căci înţelege ce-i iubirea.

Prin suferinţă, omenirea, cu mic, cu mare-ar trebui,
Spre ceruri să-nalţe privirea, gândind serios la veşnicii,
Smeritul zilnic meditează şi proşternat Îmi mulţumeşte,
Nebunul caută nimicirea, cel înţelept, se pocăieşte."

21/08/13, Barcelona- Lucica Boltasu