Sinistrul diplomat

SINISTRUL DIPLOMAT
(Sau: Tirania păcatului)

Nu se mulțumește doar cu vătămare
De-aceea spunem clar: e un tiran
Se-apropie de ființe cu candoare
Dar vrea să le împingă spre morman.

Nu e în disperare când planu-i eșuează
Un altul întocmește și mai sofisticat
De-aceea individul care nu veghează
Cade în plasă – fiind încorsetat.

Cu zâmbete și gesturi ce ”frumuseți” exprimă
Se-apropie să dea un ”sfat” mai elevat
Dar ceea ce s-a spus și astăzi se confirmă:
Cine-l ascultă de Cer s-a-ndepărtat.

Ce vorbe-atrăgătoare! Și ce priviri distinse!
A reușit s-atragă pe mulți în derutări
Pe cei ce-alunecau, în treacăt, îi atinse
Să cadă în neantul cel plin de-ntunecări.

Macabra lui putere se vede-n lumea toată
O, nu-l lăsați să intre în sufletul predat
Căci altfel viața devine complicată
Sub influența acestui sinistru diplomat.

La ușa inimii când foarte fin va bate
Lăsați pe Salvator să dea răspunsul clar
Și va dispare fugind spre pustietate,
Spre zona-nvăluită în jalnicul coșmar.

Și azi puterea jertfei e-n stare să-l omoare
Bazați-vă pe El în tot ce-nfăptuiți
C-așa-n viața din vremea trecătoare
Puteți spre Paradis, cucernici, să suiți.

George Cornici/27 Iunie, 2014