Şi spune-mi Tu!

Am în mine-o frământare
Şi tare m-aş scăpa de ea
Şi spune-mi Tu Isus al meu
Cum să pot scăpa eu oare
De toată frământarea mea.
Să nu greşesc, să nu fac rău.

Avut-am un timp mai liniştit
Un timp de pace şi de calm
Credeam că e îndepărtată
Şi că problema-am depăşit
Spuneam cu bucurie-un psalm
Cântam Osana, Doamne iubit.

Azi, problema mea a revenit
Şi-am început să mă frământ
Oh, Dumneuzeul meu iubit
Cel care eşti făr-de sfârşit
Rezolvă şi-al meu greumânt
Şi al meu suflet, fie-nflorit.

Şi de-a ajuns iar lângă mine
Înseamnă că nu am reuşit.
Iată, examenul nu am luat
Şi trebuie să-ncep de mâine
De nimic să nu mă-npiedic
În Tine să cred cu-adevărat.

Ba nu, de mâine-i prea târziu
Nu cred că-i bine să amân
Mai bine-ncep de azi şi ştiu
Că Dumnezeul meu cel viu
Care-L mărturisesc Stăpân
Mă va trata ca pe un fiu.

Şi pentru a mea fământare
Găsi-va leac şi vindecare
Isuse, eşti a mea salvare!
Eşti Ajutor, Speranţă mare!
Eu, sunt doar o muritoare
Te rog, Tu să-mi dai iertare.

Îţi dau această frământare
Domnul meu cel bun şi mare
Mă văd aşa de făr' scăpare
Şi un' să fug acuma oare?
Decât sub aripa-Ţi cea mare
Şi-n acel port, ferit şi care
Îmi va asigura, salvare!

A.N
2.04.2012 Firenze.