Risipim

Suntem săraci şi risipim
Ceea ce noi nu deţinem;
Împrăştiem făr' să gândim
Că Isus a stat în chinuri,
Ca noi acuma să primim
Doar vieţi frumoase şi lumini.

Suntem săraci şi rătăciţi
Căci, bine nu ne-orientăm;
Şi ne vedem aşa pierduţi
Şi de orice ne-mpiedicăm,
Urâţi şi goi şi zdrenţuiţi,
Strigăm, plângem şi ţipăm

C-am fost lăsaţi şi părăsiţi
Şi iată că ne-am rătăcit
Şi am dori să fim găsiţi
Căci ochii noştri au orbit;
Suntem neputincioşi, slăbiţi
Nu dăm 'nainte nici un pic!

Şi recunoaştem în sfârşit
Că suntem nişte păcătoşi
Şi dac-acum am sărăcit
Am fost numai orgolioşi
Şi nicidecum nu am dorit
A se vedea că suntem roşi

De ciudă şi de gelozie,
Dorinţa de-a avea mai mult,
Suflet plin de invidie,
Trupul slăbit şi tremurând,
Uzând chiar şi perfidie
Vreodat'... mai mult sau mai puţin.

Şi-aşa am risipit Averea
Ce Dumnezeu ne-a dăruit!
Nu mai găsim nicăierea
Ceea ce noi am pierdut
Şi rămânem cu durerea
Şi cu sufletul zdrobit.

Pentru c-am fost aşa bogaţi!
Şi am avut aşa de multe!
Dar, n-am fost deloc luminaţi
Şi nimeni n-a vrut s-asculte
Când El spunea ,,Vă bucuraţi
Chiar de vă apasă-un munte!''

A.N
27.02.2013 Firenze