Prea ocupați L-am lăsat să treacă

Data trecută trecând pe-aici
Nu Te-am primit cum se cuvine
Ai vrut și-atunci să Te implici
Din greutăți să ne ridici
Să nu mai cunoaștem rușine.

Eram ocupați, prea ocupați
Și nu Te-am băgat în seamă
Și-ai plecat cu daruri la alți frați
Care erau interesați
În iubire nu în reclamă.

Și ce-a urmat? Remușcare,
Plânsul venit din regret
Recunoaștem: n-am fost în stare
Să-Ți dăm totală intrare
Ție, Împărat și Profet.

Da, suntem vinovați... o știm
Și greu păcatul ne-apasă
În sufletul nostru simțim
Că iar vrem cu Tine să fim
Căci Ție, Isuse, Îți pasă.

Ne cerem iertare, smeriți
Și vrem să avem întâlnire
Nu cu vecini renumiți
(În felul lumesc fericiți)
Ci cu Tine: Fiu, Rege, Mire.

Azi Te chemăm! Vino din nou
Cu sfaturi cerești și mustrare
Cu cel mai dorit cadou,
Cu vorbe de pus pe panou
Să fim mai tari la-ncercare.

Deplină va fi desfătarea
Uita-vom ce-a fost în trecut
Iar vom învăța ce-i iertarea
Ce dulce va fi împăcarea
Va fi cum a fost la-nceput.

George Cornici/29 August 2020