Pe strunele chemării sfinte

Pe strunele chemării sfinte

Pe strunele chemării sfinte
Vibrează de două milenii
Chemările prin Evanghelii,
Spre a atrage luarea aminte
În jurul Dragostei fierbinte,
În ceasuri sfinte de vecernii.

Şi-avem prin Jertfa lui Isus
O mântuire prea frumoasă,
Prin care vom ajunge acasă,
În Ţara noastră cea de sus
Cu pacea-i dulce de nespus
A dragostei care ne-o lasă.

Deşi moartea ne-a stăpânit
Şi ne-a strivit sub jugul ei,
Puterea mare a Dragostei
Prin Jertfă Ea ne-a mântuit,
Şi de sub jug ne-a dezrobit,
Să gustăm pacea armoniei,

Spunându-ne că în credinţă
De-om stărui prin ascultare
Răsplata noastră va fi mare,
Căci vom ajunge-n biruinţă
Conform cu-a Sa făgăduinţă
De-a fi cum am fost la creare.

Pe strunele sfintei chemări
De secole mereu ne cheamă
Cuvântul de-al lua în seamă,
Mereu prin dulci avertizări
Ce-apar din cele patru zări,
Cum că-n Iubire nu e teamă.

Dar lumea spre al ei sfârşit,
Merge în sus spre apogeu
Nesocotind pe Dumnezeu,
Ce prin Cuvânt El i-a vorbit
Prin Fiul Său, ce L-a Jertfit
Chemându-ne, la El mereu.

Flavius Laurian Duverna
11 decembrie 2012