Păstori

Astăzi, sunt mulți care aspiră,
La trofeul acesta să conducă,
Să se afle în fruntea unui popor,
Dar ca un lup, nu ca un păstor.

Un lup, cu pile și relații,
Ajunse într-o zi păstor.
Și la început dădea senzații,
Căci este bun și iubitor.

Și l-a primit cu bine turma,
L-au îngrijit ca pe unul de al lor
Căci nu au văzut ei blana sură,
Sub haina albă de păstor.

Așa încet, trecuse vremea...
Mai niște brânză, mai niște miei,
Și zi de zi, păstorul-lup,
Se păstorea numai pe el.

Dacă făcea vreo faptă bună:
Să știe lumea căci el a fost,
Făcea deodată mii de buze,
Așa cum face cel mișel.

Și, pentru căci aceștia înșeală,
Se întreținea lupul păstor...
Mergea la ștrand, mergea la sală,
Iar oile cu burta goală, zbierau;
Zbierau din zori și până în seară.

Într-un târziu, se prinde turma,
Căci este lup și nu e miel!
Când i-au văzut prin rânjet urma,
Căci tot câștigul îl lua doar el.

Și așa flămânde și slăbite,
Umblând ici-colo, fără țel,
Aflat-au căci au fost sărăcite;
Luase lupul tot cu el!

Să ai așa un lup la cârmă,
Nu te ajută de nici un fel!
Mereu pier miei fără urmă,
De nu strigi la Emanuel.

Și au mers să caute dreptatea
La alți păstori, făcuți și ei...
Cu grade mari dar strâmbătatea,
Mereu înșeală oi și miei.

Surpriză mare, de proporții:
Fug când lupul alungat,
Plângea să nu își arate colții,
Și a fost albit și aplaudat.

Adusu-i-au cei mari, onoruri,
Și au lăudat lupul-păstor,
Și a fost cu ei pe la colegi,
Și l-au scăpat, fiind de-al lor.

Și l-au numit, schimbându-i blana,
La altă turmă ca păstor,
Iar turma, a rămas cu rana
Și paguba e treaba lor.

Scriptura ne avertizează,
Căci lupi se vor da păstori!
Și turma dacă nu e trează,
Nu va vedea ai zilei zori.

Dar într-o zi, Păstorul mare,
Va judeca și lupi, și oi...
Nu va mai fi nici o scăpare,
Căci Dumnezeu cu brațul tare,
Stârpi-va lupii dintre noi.

Păstori numiți, păstori cu școală,
Cu titluri și cu doctorate,
Iau ochii turmei și înșeală,
Dând alimente alterate.

Îl bagă în Rai pe fiecare,
Ce îl plătește ca pe un rege,
Și adună bani, vile, hectare,
De la sărmane oi, betege.

Morala, oricine o vede...
Și în biserici, și la voi,
Căci lupul, scaunul nu își pierde,
Și e mereu păstor la oi.

Amin