Pășim spre necunoscut

Pășim spre necunoscut
Cu pași domoli în ațipire ne îndreptăm pe drumul vieții,
Ne îndreptăm în nepăsare încă din zorii tinereții,
Și nu privim că-n urma noastră, în carte rămân file goale,
Când multe fapte am fi putut face, dar tot trăim încă în vale.

Hristos ne cheamă la trezire, dar noi tot încă strâns dormim,
Și nu ne pasă că-n păcate ne afundăm și-apoi murim,
Tot mai modern devine omul, iar duhul tot mai mult suspină,
Ne-a prins mai mult socializarea și am uitat să fim lumină.

Ne îndreptăm spre viitor, dar tot cu ațipire-n pleoape,
Ca pe vremea lui Noe trăim, dar Domnnul nostru e aproape,
Cum vei scapă de la potopul ce stă gata să se dezlege?
Cum vom rămâne în picioare dacă trăim în far'delege?

O unde frate ți-e credința, iubirea - dragostea dintâi?
De ce nu mergi voios pe cale, dar tot în urmă mai rămâi?
De ce nu-s lacrimi de căință și rugăciunile cu foc?
De ce atâția ani de vreme pășim tot pe aceleași loc?

De ce te mulțumești cu starea în care ani de zile stai?
Și nu te stărui pentru tine ca sa zidești mai mult în rai?
Hristos te cheamă la sfințire, căci viitoru-i neștiut,
Dar stai acum în rugăciune de vrei Isus să-ți fie scut.

Pășim fără încredințarea ca mine ne vom mai trezi,
Se face tot mai greu pe cale, și tot mai strâns din zi în zi,
Durerile mai mult apasă, necazul tot mai mult lovește,
Nu e sigură ziua de mâine, și nu știi ce te mai pândește.

Trăim acum veacul din urmă în vremea marilor schimbări,
Și tot mai mult e tulburare pe-ntinsul celor patru zări,
N-ai siguranță nici nu poți prezice că mâine încă mai trăiești,
Căci totul e necunoscut, e taină sub largul zarilor cerești.

Azi harul încă mai adie, prin vrunzele copacului tău,
Apropiete de Golgota să te împaci cu Fiul Său.
Nu sta încă în ațipire, în somnul tău adânc de moarte,
Căci nu știi dacă înc-o filă se va deschide-n a ta carte.

În taina vremii ne-afundăm cu fiecare pas ce trece,
Și nu ne pasă ca necazul vine iar noi suntem stare rece,
Ne-am mai deprins de-acuma și cu cuvântul pocăință,
Dar Domnul tot ne mai îndeamnă să ne întoarcem cu căință.

Ziua de mâine nu-i a noastră nici ce ne-așteaptă noi nu știm,
Dar hai ca sa privim în vase și bine hai să socotim,
Dacă cu untdelemnul care, până acum l-am adunat,
Ne va aduce biruință și-un viitor cu mult mai luminat.

În timpul ce ne stă în față sa nu mai fie file goale,
Ci scris să fie multe fapte facute-n ascultare,
Hristos ne cheamă în lumină și unitate să trăim,
Să zidim suflete, biserici și la alții harul să-l vestim.