Opreşte-te o clipă!

Opreşte-te o clipă!

Opreşte-ţi alergarea, prietene, o clipă,
Te-ntreabă spre ce oare te-ndrepţi aşa grăbit?
Viaţa-i trecătoare, e-o zbatere de-aripă,
Se-apropie finalul, eşti oare pregătit?

Eu ştiu că existenţa e-un dar! Divinitatea,
A modelat ţărâna, ne-a dea un chip şi-un duh,
A vrut ca paşii noştri să guste libertatea
Şi să aleagă singuri traiectul spre văzduh.

De ce nu simt frustrare când lanţurile gliei,
Mă strâng, mă-ncorsetează mai mult ca orişicând?
E pentru că în suflet am dorul veşniciei
Şi grijurile vieţii, le-alung din al meu gând!

Nu că n-ar fi probleme! Când vine-ngrijorarea,
Citesc Cuvântul care îmi spune înţelept,
S-aşez la cruce greul iar binecuvântarea,
Nu-ntârzie s-apară, căci Dumnezeu e drept!

De ce să port ocale-n desaga mea, iar truda
De ce s-oprească zborul dorit, spre înălţimi?
Nu vreau să-mi plâng de milă, nici să ajung ca Iuda,
Ci vreau o înălţare pe-aripi de heruvimi.

Opreşte-ţi alergarea, prietene, o clipă,
Te-ntreabă spre ce oare te-ndrepţi aşa grăbit?
Viaţa-i trecătoare, e-o zbatere de-aripă,
Se-apropie finalul, eşti oare pregătit?

Chiar dac-ades urcuşul e greu, priveşte cerul!
Alege cât ai viaţă să fii cu Dumnezeu,
Cu El ai veşnicia, cu lumea, efemerul,
Isus dă mântuirea doar dacă-I Domnul tău!

15/07/14, Barcelona