Oare?... Ce e iubirea azi?

Oare? ... Ce e iubirea azi?

Ce este azi iubirea, oare? ...
Pe la răscruci... în rătăcire...
Când sufletul îți e de gheață,
Iar slovele-s frânturi, în inima-ți de piatră.
De Sus, sclipirea Divină încă luminează.
Depărtarea-i plină de amăgire și amară;
Cu dragoste, Isus, încă mai cheamă!
Căzut de ești, ridică-te, calea sfântă urmează!


Ai colindat pământul, să vezi ce se întâmplă?
Mulțimii de oameni rătăcesc-n adânc și-n beznă,
Fără de țintă și fără nici un țel,
Departe de adevăr și de iubirea în El.
Privește! ... Ce încrezător e astăzi, omul!
Învăluit de negură, a uitat de Domnul;
Trăiește doar pentru a lui plăcere.
Timpul vieții trece... el nu vede.

Vremurile s-au ofilit, trist privesc spre noi.
Clipa s-ar întoarce pe 'Culmea pleșuvă a Iubirii'!
Dar oare? ... În inimile de creștini, ce-ar mai găsi?
Un întuneric... desagii plini de tristețe, dureri,
Încercări, cruci, piedici de a urca
Locul salvării... dealul Căpățâna.
Iar mulți... au sufletul înnorat,
Firea-i robește, de cruce au uitat...


Pământ al durerii, amar, venin,
Preludiu începutului și sfârșitului chin...
Atunci, pe Culme s-a scris 'Iertarea Eternă'
Căci El, în suferință, a spus: 'Eu sunt Alfa și Omega! ',
La Golgota, prin răstignire, coroana de spini...
În Ochii Sfinți... citeai preţul iertării,
Dar, au rămas mult prea puțini azi, la poala crucii.
Gândurile sunt îndreptate spre plăcerile lumii,
Depărtându-se de crez, de calea mântuirii.


Priviți în jur... la tot din viață!
Falii gigante din timp, ne arată:
Ungherele lumii sunt pline de durere, silnicie.
Trist călător! ... Mai urci spre veșnicie?
Căci de la Adam, și până la Isus,
Ai mers neascultător și nesupus.
Oare? ... De la Isus, la Marea Judecată,
Cum îți va fi creștine, a ta viață?


Bate orologiul în univers...
Înspăimântător anunță un apus.
Au mai rămas puține clipe...
E aproape Cel ce-a spus că VINE! ...
Iar Harul Sfânt e pe sfârșit...
S-a săturat și Dumnezeu de ură pe pământ.
Trezește-te creștine, urcă spre cer îndată,
Să intri și tu pe a Cerului Poartă!


Atâția râd de Marea Jertfă!
De sodomiți și de atei terfelită...
Dar, ticăitul orologiului e pe sfârșite.
Ce ți-a lăsat la Înălțare, păstrează cu cinste:
Veșmântul alb, o inimă curată,
Credința neclintită, gândirea nepătată,
Cuvântul Sfânt, Lumină pe cărare! ...
Mângâitorul, și Marea-I Îndurare.


Sus, Cerescul Crin din Luncile Eterne,
Plânge pentru grădina din Marea Câmpie;
Zilnic o vizitează; florile-s în adormire...
Multe împletite în rude de mărăcine,
Și-au scuturat corola și aroma sfântă;
Au îmbrăcat haina de păcat... păgână;
Murdărit-au Veșmintele Sfinte, Eterne,
Cu a lumii mocirlă și plăcere.


Creștini! ... Să ne trezim, că timpul trece! ...
În lume ni se arată multe semne.
Ce stă scris în Scriptură se împlinește,
Iar Cel ce a spus că Se întoarce, sosește!
Azi, să îngenunchem cu toții la cruce,
Să cerem îndurare și iertare.
El este plin de Har și ne iubește!
Ne va lua cu El, în veșnicie, în splendoare!

PATTADA/27/12/2017