O, biet sărman ce rătăcești!

De n-aș cunoaște planul Tău,
Aș striga tare: "Nedreptate!",
M-aș supăra atât de rău,
Că singur mi-aș căuta dreptate!
M-aș răzbuna pe cel greșit
Și n-aș avea îngăduință,
Dar pentru că Tu m-ai iubit,
Mi-ai pus în inimă credință!

Acum că știu ce rost mi-ai dat,
Și planul Tău de mântuire,
Știu că sunt binecuvântat
Și nu gândesc cu părtinire!
Nu mai pot lua așa ușor,
Nici zisul meu, nici a mea faptă,
Căci trupul meu e muritor,
Dar duhu-așteaptă o răsplată!

Privesc cu milă pe ateu,
Pe cei orbiți de patimi grele,
Cu lacrimi rog pe Dumnezeu,
Să dea izbîndă-n toate cele!
Să curățească de păcat,
Pe orice om ce-i în robie,
Să creadă-n Cel ce-a înviat,
În Cel ce este Apa Vie!

O, biet sărman ce rătăcești,
În lumea asta trecătoare,
Te-ntreabă: "Pentru ce trăiești,
Și care-i rostul tău sub soare?"
Nimic ce Domnul a lăsat,
Ca și principii-n astă lume,
N-ai înțeles, n-ai respectat,
Ai fost ca valul plin de spume!

Ai tot lovit în mal, spunând,
Că nimeni nu îți stă în cale,
Rămas-ai singur, tremurând,
Învins de gândurile tale!
Pe-acest pământ cât vei trăi,
Vei fi purtat de mii de unde,
Statornic doar atunci vei fi,
Când Duhul Sfânt în tin' pătrunde!

Cu-adevărat vei înțelege,
Ce-i dragostea și ce-i jertfirea,
Vei știi că-i har, dar că-i și lege
Și astfel, vei căuta sfințirea!
Te-ntoarce de pe căi străine
Și lasă-n urmă-a ta durere,
Curând Isus Cristos revine,
El îți dă pace, mângâiere!

O, biet sărman ce rătăcești,
În lumea asta de himere,
De ce nu vrei ca să primești,
În dar, credință și putere?
Prin Domnu-avea-vei liniștire,
Lumină pe a ta cărare,
În El tu vei găsi Iubire
Și sfântă binecuvântare!

03/10/2020, Barcelona-Lucica Boltasu