Neinsemnati frati

Ai trecut pe lângă Mine
Când zăceam pe jos bătut
Să te opresti ți-a fost ruşine
M-ai ocolit ca pe un câine
Spune-Mi fiule. . cum ai putut?

Am privit pe geam, spre tine
Când bolnav zăceam pe pat
Aş fi vrut sa vi la Mine
Să-Mi spui ceva ca să-Mi aline
Sufletu-Mi nemângâiat,

Istovit si fără haine
Tremurând la usa ți-am bătut
Mi-ai zis să plec din față de la tine
Şi să muncesc dacă îmi trebuie pâine
Dar că-s un înger. . n-ai ştiut,

Ți-ai întors privirea să nu vadă
Cum cerşeam pe stradă pentru un ban
Ai lăsat ca mintea ta să creadă
Că ai mei părinți m-au scos pe stradă
Dar Eu nu eram decât, un biet orfan,

Într-o căsută veche dintr-un sat
Un biet bătrân uitat de lume
La Mine de ai fi intrat
Un simplu "bună" să-Mi fi dat
Nu aş fi şters din Carte al tău nume,

Dar ferice de tine, cu care la masă am stat
Căci am fost străin şi M-ai primit,
Mi-ai dat să beau fiind insetat
Şi de-am fost gol M-ai imbrăcat
Şi-n loc să mă urăsti, tu M-ai iubit,

De aceea slugă bună
Şi voi, cei ce ascultați de glasul Meu
Veți primi cu toți o veşnică cunună
Veniţi, ca să ne bucurăm impreună
Veniți, binecuvântații Tatălui Meu.