Mustrare personală

Eram precum un fariseu
Şi mă vedeam prea curată;
Ziceam, că nu am nici un eu
Şi drept este cugetul meu;
Că sunt tare mult schimbată.

Că la mărire-am renunţat
Şi ,,aerele" ce le-aveam,
Le-am părăsit şi le-am legat
Şi firea mi-am crucificat;
Vai, cât de mult eu mai greşeam!

E-adevărat, mă străduiesc!
Vreau să mă lepăd de mândrie;
Din toată inima-mi doresc,
Pentru Isus să mă sfinţesc
Aşa cum scrie-n Biblie.

Şi-am înţeles aşa deodat'
Că nu-i nevoie să spun eu
Că sunt altfel, că m-am schimbat,
Că sunt mai bună ca-altădat';
Să scot în relief mereu,

Cât sunt eu de specială
Şi cât sunt de credincioasă;
Că sunt etică, - morală
Şi mă rog seară de seară;
Vai, cât sunt de păcătoasă!

Cu nimic nu sunt mai bună;
Sunt la fel, ca fariseul!
Mă pun doar într-o lumină
În care să port cunună,
C-am lăsat pe cruce eul.

Doamne Sfinte,-Ţi cer iertare!
Smerită, iar mă pocăiesc;
Cad la-ale Tale picioare;
Strig: ,,Ai milă şi-ndurare,
Vreau să mă-ndrept, Tată Ceresc!

Viaţa este în Mâna Ta
Şi zilele Tu mi le numeri;
Şi tot ce am, şi voi avea
Le am, pentrucă-I Voia Ta
Şi încă Doamne, mă mai suferi.

La Tine e Izvorul Vieţii
Şi Doamne, prin Lumina Ta,
Văd încă zorii dimineţii
Şi toată frumuseţea vieţii
Care, cu Tine-o voi avea!''

A. N
9.12.2012 Firenze