Miroase a jale...

Miroase a jale...

Simt miros de zboruri arse în lume,
fulgi înnegriți înaint-de Crăciun...
Vulpi cu ochii șireți, pace îmi spun
în zâmbet batjocoritor, pe drumul cel bun!
Simt miros de iarbă arsă,
văd ochi de copii schingiuiți,
mame cu sânii-aruncați... pe ferestre
în destrăbălări de copii risipiți!
Miroase a jale în lume, a strigăt,
a zboruri furate de ulii-ucigași!
Spitalele-s pline de ființe oloage,
ce se târăsc ca umbre în orfelinate,
bieți copilași...
Țipete-asurzesc universul!
E groază-n curând...
O bătrână împinsă visează că se dă carne, pâine...
Se-așează la rând...
Vin vulturii, prada-și împart!
Scot strigăte și sticlele-s sparte;
Îmbrățișări în țipăt de prunc ce de mamă,
o uniformă-l smulge, desparte...
Plâng păsări de mila oamenilor pe ram,
se-ncinge soarele în apus de tristețe...
Pe drumul ce mergea spre bine-nspre sus,
mai e cineva să ne zică de bine, binețe? !

7 noiembrie 2020-Delafield