Mi-e tristă inima

Mi-e tristă inima în mine
De tot ce văd în jurul meu. .
Şi vin Isuse scump la Tine,
Tu-mi eşti alinul când mi-e greu.

E-aşa de multă nepăsare
Chiar şi-ntre frații pocăiți;
Pe vreun lipsit ce-i la strâmtoare,
Să-l sprijine sunt prea grăbiți.

Pe-alții invidia îi roade
De altul are-un pic mai mult;
"Doar de ceva în mână-mi cade,
Îți dau respect şi te ascult."

Mulți din a lor încredințare
Fac lege pentru orice ins;
Ai vreo părere oarecare?
Eşti ocolit, uitat, respins.

Când interesul intervine
Şi au nevoie de-ajutor
Şi-aduc aminte şi de tine. .
Ce măşti poartă pe chipul lor? !

Mulți sunt experți în viclenie
Şi premianți în a bârfi,
Le place în fățărnicie
Şi-n ranchiună a trăi.

Mândrii-s unii, din cale-afară,
Nu le ajungi nicicând la nas;
Cu vreo prăjină sau vreo scară?
Dar nu-ncerca, mai bine las'. .

Ce trist, când ştiu că noi toți UNA
Ar trebui mereu să fim!
Vrem Raiul veşnic, vrem Cununa?
Atuncia să ne pocăim!

Să nu mai cercetăm pe alții,
Ci doar la noi să ne uităm!
Să ne iubim curat ca frații,
Ca-n Slavă să ne bucurăm!

Amin.
03 sept. 2018