MAI DE MULT CREȘTINII-N LUME

Mai de mult creștinii-n lume
Erau călători spre-o țară
Cum de azi își fac palate
Intr-o lume-așa murdară?

Mai de mult veneau crestini
La-nchinare bucuroși
Cum de azi cu șapte care
Stau acasă tacticoși

Mai de mult era credința
Aur din Sfânta Scriptura
Cum de azi credința-i rară?
Toți aleargă după zgură.

Nicovala nu se teme
Niciodată de ciocan
Biblia nu se îndoaie
Sub barosul lui Satan

Mai de mult le era groaza
Credincioșilor sa spună
Vreun cuvânt sucit de bârfă
Vreo sufalmă sau minciună

Cum de azi nu-i nici o teamă
De vorbirile de rău?
De gâlcevi si anonime
Adunate la hârdău?

Mai de mult era o râvnă
Între sfinți sa fie pace
Cum de azi sau pus păduchii
Pe-ale sfinților cojoace?

Mai de mult era dorinta
Toți s-ajungem misionari
Cine ne-a schimbat consoana
Sa ne vrem milionari?

Mai de mult trăiau creștinii
După biblie, in pace
Cum de azi i-a momit lumea
Sa se poarte cum le place?

Mai de mult era o grijă
Cei aleși sa fie sfinți.
Unde sa pierdut podoaba
Prețioasei umilinți?

Mai de mult era respectul
Pentru ziua de-nchinare
Si stăteau înaintașii
Ore-ntregi la adunare

Azi in grabă predicuța
Apoi graba drept la meci
Pentru Domnul doar o ora
Pentru idoli douăzeci.

Unde-i Cornea cu desaga
Si cu Biblia in mână?
Unde-i Berbecar
Sa stoarcă lacrima-n Romană

Unde-i Dască, unde-i Mârza
Vicaș, Trebea sau Brumar
Unde ne sunt azi eroii
Pentru brazdă pe altar?

Mai de mult la rugăciune
Se simțea o adiere
Duhul sfânt sufla in inimi
Flacăra Lui de putere

Unde-i acel "Vai de mine
Ca sunt mare păcătos?"
Unde-i mirul pocăintei
In urmași Lui Hristos?

Mai de mult chema profetul
Oamenii la pocăință
Si ne-ngrămădea norodul
La Iordan cu umilință

Dar Ioan Botezătorul
Nu crița nici un păcat
Si era Ioan el însuși
Omul vrednic de urmat

Mai de mult cântarea sfântă
Se cânta in straie sfinte
Ca o jertfă pentru Domnul
Dintr-a dragostei fierbinte

Cum de azi jazzul din lume
Muzica de Rock-n-roll
A ajuns bisericească
Sac dulceag de vitriol

Mai de mult era dorința
Sa fim mărturie vie
Cum de azi Creștinul tace
Ca o cioara-n colivie?

Mii de mii 'naintea noastră
Pentru Domnul au trăit
Oare noi nu vrem cununa
Celor care-au biruit?

Unde-i glasul de aramă
Ca un clopot in vecernii
Sa ne cheme la sfințire
Astăzi, si pe noi modernii?

Unde e măcar ecoul
Furișat printre copaci
Când spunea Învățătorul
Ferice de cei săraci?

Mai de mult erau creștinii
Contopiți intr-o iubire
Si trăiau prin Duhul Slavei
Intr-o buna înfrățire

Se slujeau uni le alții
Proslăvind pe Dumnezeu
Nauzeai atâta vorbă
Eu si eu si eu si eu.

O Isuse Preaslavite
Adu vremi de cercetare
Ca biserica Ta Sfânta
Sa trăiască-n ascultare

Ca atunci când era una
Sfântă, toată la un loc
Snopi de dragoste si pace
Iar Tu însuți la mijloc

Doamne, șterge vorba tristă
"Mai de mult, era o dată"
Vrem sa așteptăm din Tine
Lucruri noi, ca niciodată

Sa fim iarăși o simțire
Sfinții toți c-un singur gând
Glorioasa-mpărăție
Ridicată pe pământ.

Oare când va fi strigarea
"Iată Mirele, fiți gata"
Sa ne ridicăm la Slava
Cu urare "Maranata"

Îmbrăcați in haine albe
In subțire si curat
O biserica slăvită
Sfântă si fără păcat.

Se aude-n toiul nopții
Freamăt nou ca de trezire
Avem candelele aprinse
Te-așteptăm Slavite Mire

Lasa Duhul Sfânt sa crească
Dragostea aprinsă-n noi
Astfel sa ne pregătească
Pentru ziua de apoi.

Amin