Lasa mania

LASĂ MÂNIA



Ascultă sfatul, care-ţi spune: Nu exploda uşor!
Nu fi veşnic nemulţumit de cei din jurul tău.
Nu dispreţui pe cel mai greoi, neştiutor.
Şi dacă greşeşte, iartă-l, supărarea face rău.

Lasă mânia, să se-nece, părăseşte-ţi iuţimea,
Nu lăsa supărarea, să pună stăpânire pe tine.
Nu-n supărare, cin-iertare stă isteţimea,
Supărarea sănătăţii face rău, nu face bine.

Nu te mânia, când vezi un om nepriceput,
Nu uita, că şi tu ai lipsuri, şi nu toate le ştii.
Pe cel slab nu-l dispreţui, e doar la început,
Învaţă-l cu răbdare, îndrumă-l, nu-l zdrobi!

Mânia, e un mare rău şi aduce multă supărare,
E greu s-o stăpâneşti, dacă o tot alimentezi.
Cu mândrie şi trufie, devin ucigătoare,
Se umflă în pene şi te-ncolţesc, de nu te vezi.

Dintr-un om, deodată, te transformi în fiară,
Care înfige gheara, colţii şi sfâşie cu foame.
Nimic nu mai opreşte furia, ce face să piară
Fărâma de omenie, a conştiinţei vedere clară.

Dispreţul şi îngâmfarea mânia o îmbrăţişează,
Fac mari ravagii, distrug şi fac răni adânci.
Alungă-ţi azi mânia, lasă-ţi iubirea trează!
Ca să răsară soarele iubirii printre stânci.

Păcatul trebuie să ne supere, mânia e păcat,
Deci să scăpăm de ea, să n-o dezlănţuim.
De cel ce ne greşeşte sau e un împiedecat,
Să fim îngăduitori, nu să-l dispreţuim.

Nu are îndemânare!? Are sigur alte calităţi!
Nimeni nu-i perfect, avem defecte multe.
De ce să păcătuim, dezlănţuind răutăţi?
Domnul ne-a iertat şi ştim noi cât de multe!

Fii blând, blândeţea îţi va aduce belşug de pace.
Omul e doar o suflare, oricât de bine se ţine.
Încrede-te în Domnul, El e izvor de pace!
Îţi smulge sufletul din moarte, are milă de tine.

Mânia dezlănţuită, e un foc mare, ce mistuieşte,
Cu o scânteie explodează, greu se mai opreşte.
Furia se aprinde tare uşor, cu ură otrăveşte,
Aleargă iute la Domnul, doar Isus o potoleşte.

Mânia e un păcat, care zdrobeşte pe orişicine,
Pe cel ce-o foloseşte şi pe cel pe care-l loveşte.
Blândeţea strânge-o la piept bine... bine... bine...!
Şi-nvaţă de la Isus iubirea, care te-mblânzeşte.

Păcatul te-nfăşoară lesne şi uşor, dacă îl laşi,
Să intre pe uşă cu eu-l tău şi-l îmbii în casă.
Mai bine să ne facem ca nişte copilaşi,
Numai aşa vom putea sta, cu Isus la masă.

Blândeţea şi smerenia de rău ne va izbăvi,
Altruismul ce-înnobilează sufletul şi face bine,
Cu dragostea, în noi curăţirea o vor isprăvi.
Şi ascultarea de Domnul, lângă El ne vor ţine.
AMIN