Invidia

Invidia vine la pachet
Cu dragostea de bani și ura.
Privești spre tine cu regret
Și, lăcomind, îți pierzi măsura.

Invidia, mustul fermentat,
Sub lanțul ei îngenuchează,
Dar nu pe cel ce-i invidiat,
Ci pe acel ce invidiază.

Invidia este un venin
Băut de cel ce-o are-n suflet.
Îi simte gustul de pelin
Acel ce-i este rob în cuget.

Când vrei să-ți strici al vieții rost,
Să-l risipești în chin și ură,
Plătește al invidiei cost:
Vei lua răsplata pe măsură.

De ce să stai și să privești
Ce are cel de lângă tine
Și să te plângi și să cârtești
Că soarta nu ți-e scrisă bine?

De ce privești mereu spre toți
Când au ce ție îți lipsește,
Iar cu tristețe te socoți
Un spic ce viața îi sortește

Să aibă cerul fără ploi
Și soarele fără căldură?
Pe drumul tău trec anii goi,
Iar tu aduni în suflet ură.

De ce privești cu jind ce au
Acei ce-și vând Învățătorul?
Nu ști că drumul unde stau
Va nimici Judecătorul?

Și ai uitat ce El ți-a spus
Că o să-ți poarte grija-n toate,
Când mâini curate ai în sus,
Fără prihană, înălțate?

Să nu asculți pe cel viclean,
Ce rău făcând nu obosește.
Strădania ta va fi în van
Dacă asculți ce îți șoptește.

El este azi, a fost oricând,
Pe langă fiii sfinți de Tată.
Și le-a adus mereu în gând
O cale doar puțin pătată:

Arginți cu doar puțin noroi,
Din drum cu doar puțină vină.
Invidia vede pumnii goi,
Și cel căzut te-a tras în tină.

Căci planul său cel necurat
Astfel atrage mulți spre moarte:
Când loc în gând și-a câștigat,
Te vezi sărac, lipsit de toate,

Apoi îi vezi pe toți ceilalți
Cu soarta lor privilegiată,
Iar mâini cu ceartă azi înalți
Spre Domnul tău ce te așteaptă.

Și azi e timpul așteptat,
Ce l-a pândit cel rău din spate,
Să umple pieptul întristat
Cu o invidie ce dă moarte!

Iar tu ce azi orchestra lui
O cânți, privind spre cei de-aproape,
Și chiar la templul sfânt te sui
Cerând de sus belșug din toate,

Tu ai uitat că Domnul sfânt
Ne lasă clară sfânta cale.
Tu nu mai ști că pe Pământ
Se luptă voia firii tale.

Tu nu mai ști că două căi,
Să diferim, ne-au fost lăsate.
Pe amândouă doar cei răi
Trăiesc cu pas de strâmbătate!

Dar cei spălați de Cel preasfânt,
Ce mâini curate își păstrează,
Sunt cei pe calea din Cuvânt.
Pe ei tot cerul îi veghează!

Ei văd mereu, în viața lor,
Belșug de roadă și au pace,
Căci preaînaltul Creator,
Din piatră, pâine poate face!

Pășește astăzi spre Hristos!
Invidia, ura, tulburarea
Te vor atrage tot mai jos
Și-ți va pieri din ochi cărarea.

Pășește astăzi spre Isus:
De la-nceput a fost Cuvântul!
Urmașii Săi, El, Și-a condus
Și le-a lăsat în piept avântul!

I-a luat de mâini să nu stea jos,
Să nu stea robi în neputință,
Să aibă viața cu folos
Și să trăiască cu credință!

Căci prin credință pot trăi
Acei ce pasul își veghează,
Iar ale celui rău solii,
Nicicând, sub vină nu urmează.

Invidia vine la pachet
Cu multe lanțuri, rele toate.
Privești spre tine cu regret
Și dușmănos privești spre frate.

Invidia, mustul fermentat,
Este veninul ce dezleagă
In tine drumul spre păcat,
Risipei dând o viață-ntreagă.

Clădește-ți viața pentru rai,
Pentru Acel ce mântuiește!
La crucea Lui când vii să stai,
Puterea Sa te însoțește!