Întoarce-te

Curând voi merge-acasă, şi-o zi de sărbătoare
Va fi când părăsi-voi, acest pământ străin.
Cu Domnul eu la masă voi sta, şi ce onoare
Pe-ai mei când întâlni-voi, ne-om bucura deplin.

Momente grele-n viaţă: durere şi necazuri,
S-or şterge toate-atunci, de parcă nici n-au fost.
O nouă zi avea-vom, o nouă dimineaţă.
Trăi-vom clipe dulci, cu scump Mirele nost`.

Acolo-i ţara noastră, acolo-i fericire!
Curând noi vom ajunge în Nou Ierusalim;
În zarea cea albastră, acolo-i nemurire.
E Râul care curge dintr-un Izvor Sublim.

Trecut-au ani de zile, s-au scurs din viaţa noastră...
Au mai rămas doar clipe, nu ştim cât a rămas.
Dar nu se ştie cine, pleca-va primu-acasă.
Chiar pentru tine, poate, e cel din urmă ceas.

Acum te cercetează! Întoarce-te la Domnul!
Îndreaptă-ţi astăzi calea şi-ascultă glasul Lui!
Pe Domnul Îl urmează, să nu te prindă somnul!
Ridică-te din starea sortită iadului!

Ah, cât de bine ştii mereu să-ţi întocmeşti
Ale tale căi când vrei să cauţi ce iubeşti!
Chiar la nelegiuire, adesea te deprinzi
Şi prin a ta trăire, pe Domnul tu Îl vinzi.

O, nu privi la lume şi nu trăi ca ea,
Ci pune capăt iute, la tot ce-i păcătos!
Priveşte, tu, ce urme, lasă purtarea-ţi rea:
Răneşti spunând cuvinte, trăieşti fără folos.

Îndreaptă-a tale fapte şi caută-L pe Domnul
Şi taie-ţi împrejur, degrabă, inima.
Te lasă de păcate, te-ntoarce azi cu totul,
Fii bun cu cei din jur şi schimbă-ţi viaţa ta.

Nu părăsi deloc frumoasa adunare,
Ca unii care au acest rău obicei.
Văpaia unui foc, va mistui pe-oricare
Ce fac păcat cu voia. Aşa scrie-n Evrei.

Căci Domnul nu doreşte cel păcătos să moară,
Ci vrea ca să te ierte, de vrei să te întorci.
De rele te căieşte, ţi-adună-n cer comoară!
,,Croiţi cărări ce-s drepte!" Intraţi pe-ale vieţii porţi!

Cu bocet şi cu plânset, cu post şi rugăciune
Întoarce-te la Domnul, cu toată inima!
,,Căutaţi-L să-L cunoaşteţi". Să faci şi fapte bune!
Predă-te Lui cu totul şi pacea ţi-o va da!

Şi când veni-va clipa ca să zburăm spre Casă,
Să fii şi tu cu-acel ce, la cer va fi răpit.
Şi duşi vom fi de-aripa, a Duhului ce lasă
Pe-ai Săi, zburând, să urce, la Cel ce ne-a iubit.