În pieptul meu e Viață

În pieptul meu e Viață


În pieptul meu străluce atâta nemurire
Cât într-un cer s-ar strânge toți îngerii cuminți!
Care cu aripi sfinte dând filă după filă
Pot ca să primenească toți îngerii cei sfinți.

În pieptul meu scânteie cea nemurire pură
Mai albă decât visul ce-n beznă m-a orbit
Și i-am rămas fidelă ca într-o aventură
Din care ieși afară în inimă rănit.

În pieptul meu inundă iubirea pentru semeni
Mai mare decât teama că pot muri oricând,
Că eu și tu și el și orice-i viu de-asemeni
Urcăm pe treapta vieții prin tainițe trecând.

În pieptul meu e Viață, e însăși nemurirea
Din veșnică Lumină ce-n trup mi-a poposit,
Precum ofranda vie prin care fericirea
Cu ochii luminați în lume am găsit.

Cu astă nemurire azi mă îndrept spre Domnul,
Că El așteaptă-Acasă în cerul luminat,
Privind la trupul care e osândit de somnul
Ce are ca să țină un timp îndelungat.

Nu vă mirați, iar teama, n-aș vrea să vă străbată,
Că plâng copacii-n stradă și asta mi-e de-ajuns,
Văzând bezna căzută pe trupul meu deodată,
Însă-n scânteia vieții nicicum nu m-a străpuns!

De-aceea-n pieptul meu e-atâta nemurire
Cât într-un cer s-ar strânge toți îngerii cuminți,
Care cu aripi sfinte dând filă după filă
Pot ca să primenească toți îngerii nesfinți.

În pieptul meu rămas-a cea nemurire pură
Mai albă decât visul ce-n beznă m-a orbit,
Eu i-am rămas fidelă ca într-o aventură
Că mult prea mult în viață pe Domnul l-am iubit.

Dar Domnul mă iubește cu inimă curată
Mai mult decât cred eu că dragoste îi port,
La el este puterea și viața-adevărată
Putând cu ea s-aducă la viață orice-i mort.

El viața lui ca jertfă și-a dat-o pentru mine
Și pentru voi asemeni sângele l-a vărsat
Și pentru omenire a renunțat la sine
Când sus pe crucea morții din dragoste-a urcat.

Iubirea lui supremă din moarte ne salvează!
Prin ea Isus arată ce-nseamnă ascultarea,
Dar suferă și plânge și-n spirit se-ntristează
Pentru aceia care aleg îndepărtarea.

Întoarceți-vă-ndată privind la el în slavă,
Întoarceți-vă dară cu sufletul spășit,
Nu fiți neghină-n lume, și nici a vieții pleavă,
Căci Dumnezeu prin Fiul zis-a cât ne-a iubit.