Ieși Doamne al slavei, la luptă!

. . . Se-aude o larmă străină
De albul zăpezii și cer,
Un vuiet de ură și patimi- putere
Ce ne despart și-n sărbători!
Se-ncing spirite-n lupte
Se lăfăie demonii-n parlament
Se-aduce urgie în țară
Un vuitet murdar,
Anunțat odată de-un bătrân profet.
Se zbuciumă ura în luptă
Să smulgă din: pace, iubire, iertare,
Să stingă Steaua ce răsărit-a
Și peste țara-mi
Ce-o aruncă în strâmtorare.
Scrâșnire de dinți, amenințări,
Își varsă spurcate vorbiri
Peste rugile-n suflet de lacrimi
În care se-aud maicile în bătături.
-Ieși Doamne al slavei, la luptă!
Risipește-i pe toți ce-s vrăjmași!
Că-n țara rugii-lumină, azi
Nu mai poți să Te naști!
-Aruncă în luptă văpaia
Duhului Sfânt, braț puternic,
Să știe ura, să Te cunoască:
-Ești Dumnezeul
Celui ce Ți se-închină cucernic!
Trimite iubirea în oamenii,
Părerea de rău c-au intrat
În slujba celui ce țara-mi urăște
A Negrului Împărat!

20 decembrie-2017
SandaTulics -Wi.