Ia seama sa nu cazi !

“ Astfel, dar, cine crede ca sta in picioare sa ia seama sa nu cada.
Nu v-a ajuns nicio ispita care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca.
Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre;
ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda.”
1 Corinteni 10:12-13

Ia seama sa nu cazi!

…este atat de usor sa aluneci pe cale,
si-i atat de lesne ca si tu in pacate sa cazi,
e-atat de usor sa crezi ca esti verde, verde,
pacalit de frunzisul bogat ce-n afara se vede
si de fapt, sa fii vreasc uscat si-n vapaie sa arzi...

…si-i atat de fragila privirea
care-apoi sa devina aprig pacat,
si-i atat de suava soptirea
ce te scoate cu tot din trairea sub cruce,
si te-afunda hain si atat de greu si de-adanc in grozavul pacat...

…e atat de sireata ispita ce vine,
iti sopteste mieros: “nu te teme-ai sa vezi, va fi bine, bine…”
si-ametit de aroma-i atat de dulceaga,
i-o iei inainte si e trist de tot ca ii dai fara pret
ce-ai mai scump si ramai jos, cazut, greu ranit, fara vlaga…

…si-i atat de sensibila firea
la ce pare “doar putin si atat de nevinovat”
si mult prea tarziu simti trairea departe de Domnul,
departe de cer, pierzi menirea pentru care cu drag,
platind pret de sange, pret greu, Isus te-a rascumparat...

e-atat de mult zgomot, urechii ii place,
cauti in zadar armonia-n nimic, disperat…
tentatia-i mare, auzu-ti slabeste
si-orbecai prin ceata auzind tot mai tare,
doar vocea ce-ti suiera-ntruna sentinta: “vinovat! vinovat!”

…ai sa calci mai placut pe la porci, prin noroaie,
departe de drumul curat, strajuit de sigure stanci,
tamplele o sa-ti arda parjol, valvataie
cand mintea-ncoltita de munci prea greoaie
te-o trage mai greu intre apele-atat de tulburi si atat de adanci…

e-atat de usor sa gasesti dulce, umbra
si-i atat de usor de la alb sa-ti doresti sa porti gri,
ai sa vezi ca-n curand o sa-ti placa doar negru,
si lumina curata ca albul de nuferi,
n-ai sa mai poti nicidecum s-o mai vezi, s-o mai poti suferi…
………………………………………………………………………………………………………………………
Ratacit, jos cazut ca de moarte,
de talhari greu de tot jefuit,
Plin de rani sangerande-aud soapte…
“Doamne-ajuta”, imi canta un preot, apoi un levit
se uneste si el fredonandu-mi un cor,
si ma ocoleste grabit cand in drum intins ma zareste
si-ntelege ca n-am nicio sansa, ca-n curand am sa mor…
……………………………………………………………………………………………………………………….
“- Am sa-l duc sus la han, voi plati tot ce am sa-l salvez de la moarte…”
…Printre genele grele zaresc pe Isus, si aud ca prin vis hohotind planse soapte:
“- Tata, Te laud ca de bogati si-ntelepti M-ai ascuns, de cei drepti…
Dar pe cei haituiti si-omorati de talhari, doborati de ispite, de propria fire,
i-am gasit, i-am salvat, i-am ridicat cu mult har, cu intreaga-Mi iubire…
Nu Te rog nicidecum ca din lume sa-i iei, ci Te rog Sfinte Tata sa-i pazesti cu putere
Sa-i feresti de cel rau, sa-i ridici pe cararea ingusta cand cad,
caci pentru orice alunecare de-a lor, am murit stii prea bine chiar Eu, Fiul Tau…”
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Mana Lui e de cuie strapunsa, Harul Sau e din belsug peste noi revarsat,
Nu e cadere si nu e ispita si nu e greseala chiar atat de mare,
nu-i niciun pacat fara de indurare, ca sa nu poata fi pe deplin azi iertat…
…este-atat de usor sa aluneci pe cale, si-i atat de lesne ca si tu in pacat greu sa cazi,
Daca vrei sa pasesti cu putere dinspre moarte spre viata,
te invit suflet drag ca sa vii pe genunchi la Isus. Hai! Vino chiar azi!

7.12.2013 sorin taban