Foamea

Foamea

Cel ce astazi are mila, cel ce stie si doreste,
Sa aduca la-mplinire, cum Domnul de sus voieste,
Ca sa fie pe de-a-ntregul dupa planul Celui Sfant
Face azi provizii multe sa-i ajunga pe pamant.

Nu de-acelea ce au rolul de a satura multimea,
Si nu sunt pestii sau paine, sa avem pe totdeauna.
Cine azi nu vrea sa fie intr-o siguranta mare?
Si de maine nu se teme ca are asigurare.

Nu de asta vreau sa spun, poti avea orice pe lume,
Vine o vreme cand saraci, vor fi cei cu multa paine.
Deci atentie mai mare la a vremilor schimbare:
Cine nu aduna azi, ce va face la stramtoare?

Este bine sa ai vara de strans si de randuit,
Ca poti sa te bucuri iarna, cand toate s-au vestejit.
Dar de-a tale case pline nu arata Sfanta Carte,
Ci de mana care strange, robi straini fara de parte.

Ei, atunci cand se aduna, ca se da aici bucate,
Vor fi primii sa raspunda ca lasa in urma toate,
Numai ca sa se adape din izvorul cel divin,
Si apoi sa ia farama dintr-un pumn care e plin.

Cei ce-au auzit Cuvantul si risipa au facut,
Nu l-au dat nici pe la altii, sufletul nu si-au umplut.
Si nu pretuiesc momentul, ca e har si se vesteste,
Sa adune pentru suflet, pana cand se mai gaseste,

Hrana pana cand mai este, sub al Domnului faclie,
Care lumineaza calea ce duce in vesnicie,
Sa ia seama ca e scurta clipa cand se vinde tot,
Nu mai ai ce cumpara atuncia, asa socot.

II

Nu de apa si de paine se vorbeste in Cuvant,
Ci de a fi langa Domnul, plini de har si Duhul Sfant.
Scuturati cu toti minciuna, marele praf asezat,
Sa astupe Adevarul si sa cada lesinat..

Coplesit de voci straine, c-un sunet asa dragut,
Este glasul ce te trage, unde vrea daca-l asculti.
Dar azi Domnul ne vesteste ca El face o schimbare,
Ca e pregatit sa vina ziua cea de stramtorare.

Cu pret ce nu-l poti plati ca sa scapi de-al tau pacat,
Ca a trecut sansa-n care poti sa fi rascumparat.
E intinsa azi spre tine Mana Lui cea perforata,
Si o voce te mai cheama sa te-ntorci la El indata.

Caci te striga Salvatorul, Domnul Isus Imparat,
Ce doreste sa fi gata cu vesmantul imbracat.
Sa ai toata casa pusa pe-naltimea de credinta,
Sus pe Stanca cea de veacuri, aproape de-a Lui Fiinta.

Si ulei sa ai in vase, o popor ce te opresti,
Nu vezi tu ca se ridica voci din slavile ceresti,
Care te atentioneaza sa nu ramai inapoi,
Ca nu ai provizii multe pentru vremi cu mari nevoi.

Si o foame de Scriptura se va dovedi-n curand,
Daca nu il rasfoiesti si stai fara legamant.
Vino astazi la izvor, ca acolo-i racorire.
Cel ascultator cu fapta, va veni cu bucurie.

De acum putin mai este si e vremea de plecare
Cand Domnul de sus revine sa duca pe fiecare.
Ni se cere pocainta, sa avem candela plina,
Sa ajungem unde-i Domnul plin de slava si lumina.

Dar de te prinde momentul ca ai atipit pe cale
S-ar putea cand El revine sa nu fi la imbarcare.
Va siliti ne spune Domnul, rugaciunea si mult post,
Va deschide vesnicia care azi bate la porti.

Si de va veni-ncercarea, poate pe intreg pamantul,
Voi nu tremurati deloc, decat de Dumnezeu Preasfantul.
Iar protectia divina, ea te va feri de rau,
Si va spune hai si tu ca ai fost alesul Sau..

Sa te intalnesti cu Domnul si sa-ti fie aparator,
Sa-nmulteasca al tau har, cand stai in al Sau pridvor.

Dar acum, nu maine zice, Cel prea sfant si Imparat,
Strange la bucate iar, ca sa ai neaparat.
Rodul sa-ti fie de prima, far'cusur si nepatat,
Si ce dai sa nu se stie c-ai fost tu cel implicat.

Lucra cu Domnul crestine, cu El sa te multumesti.
Daca tu esti pe carare nu poti fi cum tu doresti.
Controlul se face azi si in sus dar si in jos,
Cum tu luminezi cararea, sa se vada pe Cristos.

C-ai avut la indemana, iti va zice Creatorul,
Timp ca sa aduni spre slava Celui sfant, Mantuitorul.
Ca sa nu te prinda foamea si sa mori langa Cetate,
De te-ai departat putin, ai sa pierzi atuncia toate,

Si chiar ultima farama tot Isus o daruieste,
Celui care stie vremea si pe cale se sileste.
El va sta cu bucurie in cer langa Imparat,
Dar acuma e grabit ca vremea s-a apropiat.

Amin