Fabula - celorlalte vorbe !

Umblau, sporavind vreo doua vorbe șchioape... ce alunecara in lume de pe buze... De ce am fost trimise in cer la Dumnezeu, mioape... . solii a fi pentru a lumii, grele acuze? !


De ce am fost scuipate printre dintii... . când nervi unora sau hula... ne-au avortat, scarbiti ca neparintii... și ne-au schilodit picioarelor, rotula? !


De ce sa fim tăioase ca pumnalul... in fata Celui, ce este Cuvânt de la început... când răzvrătirea ne-a descarcat in spate arsenalul... din a lumii nebunie, cei singurul avut? !


Și asa, umblat-au pe calea lunga de eter... spre destinatia lor, la ani și ani lumina... sotanc, sotanc cu mintea in mister... fără răspuns, măcar o bruma, o fărâma!


Dar au întâlnit la un moment dat... un firav gând și el răzleț... . dar blând și bun și întrupat... din plan facut prin duh, de Împăratul Cel măreț


Era născut in Țara fără de hotare... ducând in el lumina clara și-purul adevăr... sa duca omeniri in suflet, un iz de bunastare... sa ostoiasca ranii facute, de vorbe in raspar


- O, gand plăcut, nu te opresti? ! ... din drumul tau spre muritori, cu nemurire... te-apleacă in slova sa ne lămurești... cum sa urzit ecoul nostru in menire


Ca un bătrân cu parul alb și chip senin... ce cugeta adânc la sens in minte... cu apăs destainuie la vorbe pe deplin... . și din Cuvânt el stoarce la cuvinte:

- Cel Preaînalt și Sfant din veșnicii... Bogat și Mariminos cum altu numai este... nu l-a îmbrăcat in limitării și săracii... ci l-a cladit pe om, c-o volnicie ca-n poveste

Ia dat mai mult decât ar fi visat... și -ar mai fi adaogat, in el pe atâta... cu voie, simt și minte l-a înzestrat... și nu l-a educat, a fi un om cu bata!

Ia dat la ochii sa vada cer și stele... sa vada curcubeu și floriile pe lunca... dar el ia îndreptat spre lăcomii și arme din rastele... din focul lumii, spre cer cu fulgere arunca

Ia dat și nas s-adulmece la fructe... sa tragă in piept mirosul de trifoi... dar el, copoi, adulmeca a bogatiei viaducte... pentru un lucru in plus, el face tuturor razboi

Ia dat auz sa deslușească ciripit in crang... . și numele din gura mamei sa -și audă... dar el a ales al bârfei murdarii ca un natang... pentru zgomote fără de sens, trudește și asuda

Apoi l-a primenit cu gura iscusita pentru vers... urzită in atelierele faimoase din Eden... rostirea ei in pas cu Dumnezeu a mers... dar acum ea a trecut meschin, pe-un vocabular monden

Rostita, atâtea multe vrute și nevrute... conștient sau inconștient, tăios sau îngânat... nemăsurat cu zeci de mii și miile de sute... ruina, pusa in cămine și a inaltat la ziduri de păcat!

Voi veți merge, in fata tronului de judecată... dar nu aducand acuze, ci grele mărturii... ca n-a ramas când trebuia, vorbirea ferecata... și nu si-a înecat in rugăciuni, excese de furii

Pe baza marturiei voastre in aula divina... pe analiza sarii ce litera contine... va fi chemat istantei acel ce are vina... prin sita aceasta stramta, va trece orisicine

Eu merg, trimis la el, impuls din Dumnezeu... . cu lacate de usa, cu frau de cumpatare... . indrumator de bine, aceasta iata is eu... . sa poata omul mosteni un glas spre vesnica cantare!

Amin!