E greu acum să mai distingi

E greu acum să mai distingi între minciună și-adevăr
Și-i greu să mai trăiești biruitor, când toți iau în răspăr
Dreptarul Sfânt al cunoștinței și fac ce vor din El...
Dar Dumnezeu dă biruință și Se îndură zilnic de acel
Ce cugetă la Legea Lui și fuge de orice neadevăr.

Răceala ce domnește printre „frați” elanul tot ți-l stinge
Și nepăsarea ascuțită pătrunde în suflete și frige...
În minți pătrunde întunecimea și tot mai gros se-așterne
Iar furtuna îndoielii lovește-n inimi noi și se tot cerne...
Și vai, un rău mărunt abia născut, e mare și învinge...

Dreptatea, evlavia și sfințenia, tratate-s iată, la trecut
Și-aceasta nu e tot căci ciudățenia de abia ca început...
Cei drepți se dau „smeriți” în lături, minciunii loc îi fac
Văzând mulțimi ce-i stau alături că-atât de mult o plac
Încât o venerează și-o socot drept adevăr, și absolut!

Un mugurel de se mai naște, aspirând spre nemurire
E sufocat de spinii morții și umbrit de-a lor batjocorire
Când se aruncă-asupra lui, strigând în vânt că-s lucrători...
Și vai, e tot mai imposibil de-a spera, că-acești neștiutori
Atât de orbi și înrăiți vor mai primi credință, har, călăuzire...

Pe locuri mai de cinste azi, se pun cei răi și înșelători
Căci știu manipula mulțimea de obstinați neștiutori
Și-aceia care-acum sunt blânzi, smeriți și drepți, și iubitori
Rămân pe drumuri singurei, zvârliți în praful tuturor...
Dar ei vor fi pe veci `nălțați, în cer cu cei nemuritori!

Prin nașterea firească începe viața, aici pe-acest pământ
Dar ce-i născut firesc, din carne, nu poate-a trăi sfânt...
Doar cei care se nasc din nou, din Duhul Sfânt și apă
Sunt vii cu-adevărat și tainele divine mai pot să le priceapă
Și în toate lucrurile lumii, aceștia au divin discernământ...

La ei găsești neprihănire, putere, har și dragoste frățească,
La ei găsești răbdare îndelungă și pacea cea Dumnezeiască
La ei găsești smerenie și ascultare... De aceea ei vor fi înălțați
La rang de mare cinste în Mărire, în timp ce, vai, toți ceilalți
Vor fi-aruncați în focul veșnic ca în veci de veci să se prăjească!

Zaragoza 24/08/2012
de Ioan Hapca (Ionică)