Dumnezeu, asta ne cere

Motto: "" Doamne, spune-mi care este sfârșitul vieții mele, care este
măsura zilelor mele, ca să știu cât de trecător sunt."" Psalm 39:4.

Dacă omul ar fi singur,
Doamne, cât ar fi de greu!
Dar din slăvile cerești
Ne veghează Dumnezeu.

Și în orice împrejurare
Dumnezeu e pentru noi
Un ajutor ce nu lipsește
Niciodată în nevoi.

El ne încinge cu putere,
Ne dă liniște și pace;
De n-ar fi de partea noastră,
Oare omul ce s-ar face?

Că ce-i omul? Doar un abur
Ce se arată puțintel,
Se ridică, apoi piere
Și toți vor uita de el.

Omul ce-i? Praf și cenușă...
Omul e ca o suflare;
Zilele-i sunt ca o umbră,
Viața lui e trecătoare.

Toate zilele-i sunt pline
De trudă, fără răgaz,
Însă truda lui în viață
Nu este decât necaz.

În zadar strânge comori
Să le aibă pe pământ
Dacă nu strânge din cele
Vrednice de cerul sfânt.

În zadar omul și-adună
Comori pentru el mereu,
Dacă nu se-mbogățește
Și față de Dumnezeu.

Dar omul care-n cer și-adună
O comoară nesecată,
Pentru osteneala lui
Domnul îi va da răsplată.

Când se sfârșește firul vieții -
Orișicât ar fi de lung,
Și bogatul, și săracul
Tot la Dumnezeu ajung.

Și fiecare va răspunde-n
Acea zi a cercetării,
De la cel din urmă rob
Până la împăratul țării.

Atunci va da socoteală
Cum a trăit aicea jos:
Călăuzit de duhul lumii
Sau de Duhul lui Hristos?

Atunci va primi răsplata
După cum i-a fost trăirea -
Iar umblarea cu Hristos
Îi va aduce mântuirea.

Omul numai prin credință
E socotit neprihănit -
Prin credința în Hristos
Omul este mântuit.

Omul credincios să aibă
Dragoste, bunăvoință...
Făcător de roade bune
Vrednice de pocăință.

Pocăință - înseamnă fuga
De tot ce e rău pe pământ;
Pocăința-i ascultarea
Care vine prin Cuvânt.

Pocăința-i depărtarea
De ispită și păcat -
Și apropierea neîntreruptă
De Cel Sfânt și-Adevărat.

Prin pocăință se ajunge -
După cum a spus Isus,
La nașterea din Duh și apă,
Sfânta naștere de sus.

Fără nașterea din nou
Nici un om de pe pământ
N-o să vadă Împărăția
Dumnezeului cel Sfânt.

Fraților, asta ne cere
Și vrea Dumnezeu să fim:
Sfinți... Și ca niște lumini
În lume să strălucim.

Cu o vorbire, totdeauna,
Cu har și cu sare dreasă,
Să răspundem fiecăruia
C-o vorbire sănătoasă.

Dezbrăcați de omul vechi
Și de vechile prescripții,
Îmbrăcați în omul nou
Și înnoiți în duhul minții,

Că omul dinafară trece
Și într-o zi se va sfârși,
Pe când omul dinăuntru
Se înnoiește zi de zi.

Și s-adunăm comori în cer,
Cum ne cere pocăința,
Să rămânem lângă Domnul
Că în Domnu-i biruința! Amin!

Alba Iulia 25 septembrie 2018.