Din vicisitudinile vieții

Din vicisitudinile vieții

Am învățat să scriu și eu cândva
Și-am învățat că atunci când scrii,
E bine dacă ai și de spus ceva.
Altminteri, mai bine e să te abții.

Am învățat să nu scriu numai eu...
Ci, în inima mea de carne
Să las să scrie Dumnezeu
Al Său Cuvânt și Legi nemuritoare.

Am învățat de mult să citesc
Și citind mi-am mărit cunoștința...
Și-am învățat cu timpul, să cântăresc
Ce citesc, stăpânindu-mi voința.

Și-acum învăț, ce să las să citească
În urmele clare, ale pașilor mei
Aceia ce spre Patria Cerească
Se-ndreaptă prin credință și ei.

Am învățat să merg înainte oricând
Și-am învățat că din clipa în care
Spun că nu mai pot, că sunt frânt
Merg încă mult și sigur, și tare...

Am învățat cu greu să iubesc
Și-am văzut apoi că iubind
Mă consum, mă sacrific, mă jertfesc
Dar nu mai pot trăi deloc neiubind.

Am învățat să iert pe oricare
Și-am văzut că rănile ți le fac
Cei pe care-i iubești cel mai tare
Și-aceia pe care, mereu i-ai iertat.

Am învățat că timpul care zboară
E-mpărțit în clipe, ce lungi pot părea…
Și-am văzut că în timp orice rană
Se poate închide și vindeca.

Am învățat să nu fiu aprig și rău
Nici atunci când am tot dreptul.
Și-am văzut că smerit când sânt eu,
Altul profită din plin, făcând pe deșteptul...

Am învățat că viața ți-o poate schimba
Atât de ușor, în rău sau în bine
O vorbă, o veste, o carte sau cineva,
Care nici nu știe adevărul despre tine.

Am învățat să rabd, să iert, să iubesc
Să-astâmpăr și să-alin dureri sufletești...
Am văzut și ce răi sunt acei ce-i slujesc…
Și ce falsă-i durerea-n suflete lumești.

Am învățat că a trăi cu folos
Nu-i puțin lucru sub soare
Căci înseamnă-a-L urma pe Hristos
Consecvent, cu drag și ardoare…

Și-am învățat că nu e nevoie
De prea multe pentru a fi fericit.
Adevărata fericire și bucurie
E să fii în Hristos înnoit, mântuit...

Am învățat ce-i furtună și soare...
Și ce-nseamnă „Liman mult dorit”
Și-am învățat ce-nseamnă iertare
Înaintea Împăratului Veșnic și Sfânt.

Vreau să învăț să trăiesc pe pământ
Așa cum Hristos personal ar trăi!
Vreau, cu sufletul în „Locul Preasfânt”
Să-nvăț și să pot pentru veci locui. Amin.

Zaragoza 09/05/2011
De Ioan Hapca (Ionică)