Dacă şi inima ta...

Dacă şi inima ta...

Ieremia 17:9: "Inima este nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea;cine poate s-o cunoască?"


"Tu, de fapt, eşti un om sfânt",
Zice inima-ţi şireată,
"Dar te-a atins c-un cuvânt
Şi-atunci, ce, eu sunt de piatră?

Trebuia să te-mboldesc,
Să-i răspunzi şi tu vreo două!
Ce, vrei să mă-mbolnăvesc?!
Şi-atunci, tu, ai zis vreo nouă!

Apoi ai continuat,
Te-ai înfuriat mai tare,
Erai tare enervat
Şi-ai strigat în gura mare.

Ascultau, vecini, vreo doi
(Ce ştiau de-a ta credinţă)
Şuşoteau la colţ apoi...
Halal de-aşa biruinţă!

Totuşi, ai un suflet bun...
Ţi-a cerut vecinu-o sapă
Şi n-ai ezitat nicicum!
Are-n vin bun şi-o să facă

Cinste, ca de obicei,
Cum a făcut şi-altă dată!
Ei, da! Şi cu asta ce-i?
Mai guşti şi tu, câte-odată!

Că eşti om, doar n-o fi foc!
Zice inima-ţi vicleană.
Nu eşti vinovat deloc,
C-ai băut o damigeană!

Ba, eşti chiar şi un om drept
Şi ai şi multă răbdare",
Zise, zbătându-se-n piept
Inima-ţi înşelătoare

Când strigai fără regret
Prin grădină,-n gura mare,
Că doar tu eşti înţelept
Şi nevasta minte n-are

Şi nici harnică nu e,
Că n-a terminat de sapă,
De-asta i-ai spus limpede
Că mai bine-ar fi să tacă!

Nu ştie nimic, oricum!
De-aia când tu o cerţi, tace!
Nu e bine nicidecum,
Orişicând şi orice-ar face!

Tu eşti cel mai iscusit
Şi ştii totul, foarte bine,
De-aia glasul ţi-e răstit!
Să înveţe de la tine!

Zici: “Doar gura mea e rea,
Că prea dă pe faţă toate!”
Dar Scriptura zice-aşa:
"Că în gură nu se poate

Să ai numai răutăţi,
Dacă inima-i curată,
Nici bine nu faci la toţi
Dacă inima-i pătată!

Din prisosul inimii
Tot timpul vorbeşte gura!
Pe ea s-o schimbi, orice-ar fi"!
Aşa ne-nvaţă Scriptura.

Căci dacă vecinul zice
Două glume deocheate,
Inima-n piept ţi-e ferice
Şi zice: “Râzi pe-nfundate!

Mai distrează-te puţin,
Uită cele sfinte, toate!
Că şi-aşa ai traiul plin
De amar şi răutate!”

Doar un gând, mai mititel,
Ce abia se înfiripă,
Vrea să-l auzi şi pe el,
Deşi-i slab şi plin de frică.

Tu mereu îl tot respingi,
Din cuget să nu mai iasă.
Îţi şopteşte: “Vrei să stingi
Orice pornire frumoasă?

Oare unde ai s-ajungi
C-o purtare-aşa urâtă?
Într-un loc, unde-ai să plângi!
Soarta-ţi va fi hotărâtă

După felul cum trăieşti,
Nu dup-a inimii vrere,
După tot ce făptuieşti
Şi cât oferi mângâiere.

Omule, nu te-nşela
Cu ce inima-ţi vorbeşte,
Că ea e nespus de rea,
Constiinţa-ţi perverteşte"!

E mai bine să asculţi
De glăsciorul conştiinţei
Şi din Biblie să-nveţi
Să iei calea pocăinţei.

Dacă şi inima ta
Seamănă cumva, vreo şchioapă
Cu cea din povestea mea,
De-aşa inima, tu scapă!

Doamne sfânt, ştim că Tu poţi!
Fă-ne un transplant şi nouă!
Dă-ne, Te rugăm, la toţi,
O altă inimă, nouă!

Vrem să semene cu-a Ta
Şi să aibă bunătate,
Pune-n ea şi dragostea,
Ca să fim mai drepţi în toate.

Mult mai mult să preţuim
Ale Tale-ndemnuri sfinte,
Zi de zi să împlinim
Ale Scripturii cuvinte.