Cum râde cel rău de om (Celui băutor)

Cum râde cel rău de om
(Celui băutor)

Prin spelunci se plimbă-o iudă, să mai prindă-un om în gheare,
Sugrumat de-o mare ciudă, soarbe picuri din pahare.
Dar rânjeşte, căci năpasta, l-a împins pe om la crâşmă,
Își mai bate şi nevasta că-i "bărbat" şi are cuşmă.

Ce dacă mai dă pe lângă, când se-ndreaptă către casă,
Până-acolo-i calea lungă şi din șanț nici că îi pasă!
Latră câinii-n agonie iar nevasta stă speriată,
S-a trezit de-acum chefliul, stă orbecăind la poartă.

Rumegă ca o bovină, pe măselele cariate,
Toată lumea e de vină, numai el are dreptate.
Că e amărât săracul și nu capătă-o lețcaie,
Dar împrăștie cu sacul, bani puțini, dar şi bătaie.

Ce mai râde necuratul, c-a orbit pe om de-a-ntregu',
El vorbește în tot satul, că nu-i dracu-aşa de negru!
Nu se uită către sine, parcă-i mort, deși trăieşte,
Ce a fost în vremuri bune, astăzi este doar poveste.

Numai suferință-aduce, celor apropiați, căci spune,
Că el nu crede în cruce, nici în rai, nici în genune.
Și-uite-aşa, sfânta uniune dintre bărbat şi femeie,
Nu e foc, nu e pasiune, doar o urmă de scânteie.

Nu e dragoste în casă între mamă, fiu şi fiică,
Unde e alcool pe masă şi satana se ridică.
Învrăjbeşte, pune vină, scoate ochii cu trufie,
E mai rău ca o jivină, căci nu are empatie.

O, tu fiu şi soț şi tată, te-ai vândut lui Belzebul!
Poarta-i încă descuiată, de dezmăț nu ești sătul?
Scutură zgura, cenuşa, din al tău suflet hoinar,
Domnul îți deschide uşa, nu-L respinge astăzi iar!

Rolul tău în astă lume, e de-nsemnătate mare,
În Cristos tu ai un nume, ești o binecuvântare.
Din coastă-a creat femeia, Yehova, din trupul tău,
S-o iubeşti ca şi pe tine, așa spune Dumnezeu!

Nu e rob şi nici povară, este mamă de copii,
Este-un dar, e o comoară ce-ai primit din veşnicii.
De ți-a-ntunecat privirea diavolul, te pocăieşte,
Te-ancorează în iubirea Celui care izbăvește.

Când restabilești traseul, ce-ai pierdut pe căi străine,
Vei vedea iar curcubeul promisiunilor divine.
Duhul Sfânt îți va fi scutul, ce te va păzi de rău,
El, Olarul, iar tu, lutul, împăcați prin Fiul Său.

Vei gusta ce bun e Domnul, care s-a-ngrijit de tine,
Vei da roade ca şi pomul, înălțat dintre rovine.
Dragostea şi bucuria vor domni în a ta casă,
Fericirea, armonia, să dai greş nu te mai lasă.

Răul vrea ca să dezbine, tot ce Dumnezeu uneşte,
Dar când Duhul Sfânt e-n tine, de cădere te ferește.
Te întoarce fiu, la Tata, căci te-aşteaptă cu iubire,
Pentru slavă să fii gata, să-ntâlneşti pe Sfântul Mire!

15/06/18, Barcelona -Lucica Boltasu