Chemare

TE CHEM LA POCĂINȚĂ

Te chem la pocăință, O, nu mai amâna!
De ce să-ți nimicească infernul demnitatea?
De-i zice „DA” cu Fiul poți cina
Și El îți va lua din suflet greutatea.

Chemat ești, cu iubire, la harul revărsat
Să poți gusta dulceața trăirilor supreme
Să nu mai fii-n hățiș, total, încorsetat
Să-L lauzi pe Stăpân în orice vreme.

Vei constata schimbări ce-or încânta ființa
Vei da întăietate îndemnului preasfânt
Învinge-vei necazuri, himere, neputințe
Și n-o să te urnească al lumii rece vânt.

Povețele divine s-or așeza în tine
Cum se așează gânduri în oamenii predați
Și vei vedea cum Tatăl te-ndrumă, te susține
Și vei trăi-n frăție cu cei descătușați.

Acceptă azi chemarea, acceptă mântuirea
Și-al tău destin va fi de-a pururi luminat
Respinge starea gravă ce naște despărțirea
Și fericit vei fi c-ai fost pe veci salvat.

George Cornici/21 Februarie, 2012