Cheia secretelor

Cheia secretelor



Ma afund in abisul stingher al intrebarilor.Privesc in jur...caut raspunsuri.Oare le voi gasi?Ma doare tacerea ta amara.O liniste orbitoare imi cutremura sufletul.Sper ca voi gasi cuvantul ce exprima adevarul.Trebuie doar sa nu-mi pierd nadejdea.Tintesc spre inaltul cerului,acolo unde sunt doar vise si iluzii...Da!Sunt doar un visator.Care este oare rostul meu pe acest pamant?Este oare o greseala ca m-am nascut in acest trup?Traiesc doar din sperante.Stiu!Trebuie doar sa cred si totul va fi posibil...Dar in ce?...in cine?...
Cred in Dumnezeu asa cum cred in rasaritul soarelui,nu pentru ca il vad,ci pentru ca vad tot ceea ce atinge.In mainile Creatorului voi gasi cheia tuturor secretelor...la El voi gasi toate raspunsurile...E o usita in inima mea care asteapta sa fie deschisa...Ma rotesc mereu in jurul a ceva ce nu exista,dar totusi imi provoaca suspans si oarecum teama...Ma lovesc mereu de aceeasi intrebare,pe zi ce trece mai vie in sufletul meu:”Este totul posibil pentru noi?”Aceste cuvinte imi seaca zambetul...ma framanta profund...imi rascolesc intreaga fiinta.Daca pot sa fac totul si totusi nu voi face nimic?
Am puterea sa visez lumina,credinta si dragoste,daruire sufleteasca.Visand,in inima mi se aprinde iarasi flacara ce se numeste speranta...aceasta flacara ce arde din timpuri stravechi in sangele neamului nostru,al oamenilor,aceasta flacara ma va tine in viata,iar cand ultima sclipire a ei se va stinge in sufletul meu,atunci ma voi stinge si eu si din flacara ma voi face pamant si in mine nu se va mai aprinde viata in veci.In concluzie,trebuie sa cred ca pana si imposibilul devine posibil.
Este un mister cum am fost creat...e imposibil sa imi imaginez cum din tarana si suflare sfanta,Dumnezeu mi-a intocmit fiinta...exist,deci trebuie sa cred caci este posibil ca Cineva sa coordoneze intreaga Creatie fara sa Ii scape vreun amanunt.
Ma simt pierdut in labirintul vietii si al cunoasterii.Brusc,simt o luminita la capatul tunelului...da!aici este cheia...Totul este posibil,dar doar pentru Dumnezeu.De ce nu si pentru noi,oamenii?Pentru ca noi,oamenii,suntem fiinte muritoare ce am fost lasate pe pamant pentru mantuirea sufletelor...noua ne lipseste perfectiunea...uneori suntem atat de plini de ura si dusmanie incat nu observam cat de mult ii putem rani pe ceilalti...ii facem pe cei din jur sa sufere si ne intrebam de ce nu ne merge bine.Vrem sa facem totul,dar nu putem sa ne controlam faptele minore...incercam sa dam sfaturi altora,dar nu putem sa luam decizii pentru noi.Ce s-ar intampla daca am putea face totul...sa detinem controlul absolut,dar avand ganduri.idei,aspiratii,planuri si pareri diferite...si creand pe propriul plac,ceilalti ar fi nemultumiti si s-ar ridica o voce reprezentativa sa isi impuna ideile si pe parcurs toti ar incepe sa vocifereze.Daca totul ar fi posibil pentru noi,pe masura planurilor stranii si ciudate pe care le-am avea ne-am autodistruge.
Tinand in maini tot Universul,nu doar o singura persoana,ci toti am duce totul la pierzare...
In concluzie,totul este posibil pentru Dumnezeu,nu si pentru noi,oamenii