Câte...?

Câte...?

Câte seri au mai apus peste-a noastră scumpă Cale?
Câte bucurii şi lacrimi, am lăsat în joasa vale?
Câte cântece pierdut-am, când, ştiam căci suntem... fraţi?
Când cu Domnul Sfânt promis-am (noi), căci suntem cununaţi?

Câte vorbe în derivă? Lilieci, câţi au zburat?
Pălămide câte-am strâns... crezându-le ''aur curat''?
Câtă forfotă în vorbe, câtă zgură şi noroi?
Făr-să întrebăm vreodată: "Doamne,Tu mai eşti cu noi?"

Câtă viaţă am pierdut din sfinţita Lui Putere?
Câte lacrimi am mai plâns în genunchi şi cu durere?
Cât am adunat cu Domnu' când ''puţinu-am risipit?
Cât am semănat Cuvântul, când cu rău ... am ocărât?"

Câte flori strivit-am Doamne, din buchetul ce ne-ai dat?
Făr' să le simţim mirosul, la pământ, le-am aruncat?
Cum din haina cea curată, rătăcim ... în necurat?
Şi ne credem... credincioşi, în alb, c-am fi îmbrăcaţi?

Câte lacrimi o să plângem pentru ca Tu, să ne ierţi?
Să se ducă pustiirea cu-ale ei, urât- peceţi?
Câte mijlociri la Tine, ce din daru-Ţi am pierdut?
Risipind pe văi străine din splendori şi frumuseţi?

Să intram la cercetare ! Cugetul să ni-l spălăm !
Pentru a primi Iertare ca să Te întâmpinăm ...
Şi -ntr-o mare părtăşie-n care să trăim curat,
Să dispară gustul zgurii ce ne vrea: sărac! Săraci !

Sanda Tulics, 11.02.2014