Bogat dar fara de Domnul

Bogat , dar fără de Domnul

Vedem în lumea mare dincolo de apus
Vedem ce măreție se afla în ISUS.
Era un om în lume bogat fiind și sus
Dar nu vedea că-n toate nu-L are pe ISUS.

Și viața petrecură numai în veselie
Și trupul îmbrăcară în inul cel subțire,
Ce zile strălucite ducea acest bogat
Dar s-a gândit o clipă?
O Lazăr,ai mâncat?

Venit-ai iar la usă,să te resping mereu.
Dar ce credeți,bogatul,credea în Dumnezeu?
Văzând-ul plin de bube cu zdreanța lui în mâna
Închide iară ușa cel duce in tărână.

O,Lazăr mult dorit-ai o mica fărămitură
Să guști măcar o dată o mică îmbucătură,
Din restul ce căzură din masa cea bogată
Și ai murit de foame la ușa incuiată.

Privește acum o clipă,câți trec și pe la tine
Din toți aceștia oare nu-i Lazăr ,nu e nimeni,
Trăiește-n bogăție,și nu lua aminte
Dar nu uita că Lazăr și azi strigă,PĂRINTE!

Mi-e foame și mi-e sete,căci n-am nimic pe masă
O Doamne nu uita că n-am nimic în casă.
Nici pâine,și nici apă ,ca sete să nu am,
O,du-mă tu o Doamne în sânul lui Avraam.

Vedem cum Domnul duce în locul mult dorit,
Chiar îngerul îl duce în locul strălucit.
Dar să privim o clipă la omul cel bogat,
Cu toată bogația,el plange disperat.

Pe când era în locul de chin îndurerat
Cum își ridică ochii,dar nu e ajutat,
Atuncea îl văzură pe Lazăr,cel sărac
Și-n sinea lui gândiră,eu pot să fiu salvat.

Dar prea târziu amice,ochii-i indrepți în sus.
Căci astăzi este ziua,privește la ISUS.
Căci chinul e prea mare ca să mai poți striga,
Din iadul care arde,și din văpaia grea.

Vedem cum și bogatul striga la Salvator,
Ca să-l lase pe Lazăr cu apa în cuptor.
Dar prea târziu strigară din veșnicele chinuri,
El a uitat că-n viață băură numai vinuri.

Adu-ți aminte astăzi în viață ce alegi,
Pe Domnu-n sfințenie,sau lumea cu poteci?
O mare bogătie ce lumea iți arată,
Sau slava care Domnul ți-a pregătit-o toată?

O viața strălucită ca omul cel bogat?
Și strălucirea-n care mereu sa îmbrăcat.
Sau marea bogătie ce Domnul a promis,
La toți aceia care nicicând nu L-au respins?

Ridică ochii acuma cât nu e prea tarziu
Și strigă cu putere la Cel ce-I veșnic viu.
Părinte te îndură de starea păcătoasa,
Sfințește-mi viața toată și fă-o luminoasă.

Și să îndur și rele de toate pe pământ
Căci cred că vine ziua când să te văd curând,
Să nu ajung în chinuri ca omul cel bogat
Ci să-ți aduc OSANA și Glorii neîncetat.

O Doamne dă-mi putere să cred al tău Cuvânt
Să spun la orișicine de Sfânul Legământ.
Să fiu mereu LUMINA ce tu ai arătat
În lumea aceasta mare și plină de păcat.

Să duc solia sfântă umplut de Duhul Sfânt
Să simt și-n încercare că-s plin de-al Tău Cuvânt.
Ș-apoi în strălucire cu toții noi vom sta
Dacă-n viața noastră trăit-am BIBLIA...

AMIN 19.11.2010.
Luca 16:19