Apocalipsa: Biserica din Sardes

Motto: Ap. 3:1 ""Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: 'Iată ce zice
Cel ce are șapte Duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele: ""

"Eu îți știu faptele tale
Și pe ce căi ai umblat;
Îți merge vestea că trăiești
Dar ești mort cu-adevărat.

Veghează! Întărește ce rămâne
Că-i pe moarte, pe sfârșite!
Și n-am găsit înaintea Mea
Faptele-ți desăvârșite.

Așadar, adu-ți aminte
Și judecă, și socotește
Cum ai primit și-ai auzit!
Ține și te pocăiește!

De nu veghezi, Eu ca un hoț
Care n-ai cum știi când vine,
Tot așa, n-o să știi ceasul
Când voi veni peste tine.

Totuși ai aici în Sardes
Câteva nume de frați
Care nu și-au mânjit haina
Și au rămas neîntinați.

Aceștia vor umbla cu Mine
- Cei cu haina nepătată -
Îmbrăcați în haine albe,
Fiindcă-s vrednici de răsplată.

Celui ce va birui și este
Curat ca roua dimineții
Nu-i voi șterge nicidecum
Numele din cartea vieții.

Voi mărturisi numele lui
Înaintea Tatălui Meu,
Îl voi mărturisi să-l știe
Îngerii lui Dumnezeu.

Cine are urechi s-asculte
Ce vorbește Duhul Sfânt,
Iar Bisericile Mele
S-audă acest Cuvânt."

++++++++++++

Și în mesajul către Sardes,
Domnul chiar de la început
Ne spune că El cunoaște
Faptele ce le-am făcut.

Și nu doar faptele acelea
Care-s făcute pe față
Și de oameni sunt văzute,
Ci, întreaga noastră viață.

Chiar și cele mai ascunse
Gânduri și simțăminte
El le știe... Și cunoaște
Tot ce are omu-n minte.

Mulți se-apropie de Domnul
Și cu buzele-L cinstesc,
Dar cu inima-s departe -
După felul cum trăiesc.

Și frica lor de Dumnezeu
Ce pare să îi stăpânească,
Nu-i decât o învățătură
De datină omenească.

Cât de clar și lămurit
E Cuvântul Domnului,
Că El nu privește fața
Ci, înăuntrul omului.

De aceea-i spune Domnul
Sardesului judecat
Că-i merge vestea că trăiește,
Dar mort cu adevărat.

Îngerului, Domnu-i spune -
Și fiecărui frate-n parte:
"Veghează și întărește
Ce rămâne, că-i pe moarte."

Amăgiți de noul lumii
Unii râvna și-au pierdut...
N-au fapte de pocăință
Nici dragostea de la-nceput.

Nu poate fi desăvârșită
Fapta celui credincios
Dacă nu este făcută
Prin Domnul Isus Hristos.

Doar stăruind în rugăciune
Și veghind fără oprire
Poate năzui creștinul
S-ajungă la desăvârșire.

Domnul vede că în inimi
Încă este jar nestins,
Și de veghem în rugăciune
Focul va fi iar aprins.

Cu cât e ruga mai fierbinte
Ca temelie a pocăinței -
Cu atât mai tare-n inimi
Arde flacăra credinței.

Fraților, noi nu suntem
În întuneric ca străinii,
Ci toți suntem acuma fii
Ai zilei și ai luminii.

Să veghem și să fim treji -
Zice Domnul, că nu știm
Ziua... Ceasul... Dar El vine
Când noi nici nu ne gândim.

Și cei cu hainele mânjite
- Împietriți și rătăciți -
Vor fi, odată cu lumea
Judecați și osândiți.

"Totuși ai câteva nume
-Zice Domnul, - în adunare
Care nu și-au mânjit haina
Și s-au ferit de întinare."

Cât de minunată-i grija
Și bunătatea Domnul!
Să-i cunoască după nume
Pe cei care sunt ai Lui!

"Și toți acei care-au rămas
În credința Mea puternici
Vor umbla veșnic cu Mine
Îmbrăcați în alb că-s vrednici."

O, ce făgăduință sfântă
Și neprețuită răsplătire,
Să umbli ca Enoh cu Domnul
Îmbrăcat în în subțire!

Fiindcă în inul subțire,
Alb, curat și luminos,
Sunt faptele neprihănite
Ale sfinților întru Hristos.

"Și acela ce va birui
Cu Mine în cer va merge,
Și nicidecum din cartea vieții
Numele nu i-l voi șterge."

Bucurați-vă cu toții,
Frați întru Hristos Isus,
Că avem numele scrise
Acolo în ceruri, sus! Amin!
Alba Iulia 11 februarie 2019