Apocalipsa...

Apocalipsa...

Ferice-acei care ascultă și împlinesc cuvântul scris,
La bisericile toate, șapte duhuri a trimis,
Șapte sfetnice de aur unde Domnul, le-a vorbit,
Despre-o taină, despre fapte și pe Domnul l-a văzut

Ce avea o haină lungă, semăna cu fiu de om,
Și avea părul ca lâna, picioarele ca un cuptor,
În mâna dreaptă șapte stele, și ochi ca limbile de foc,
Ioan când l-a văzut pe Domnul, căzu in fața Lui ca mort

Avea și glasul ca de ape și fața Lui îi strălucea,
Era la piept un brâu de aur, la cei din Efes le scria:
Să se întoarcă la iubirea, care a fost de la-nceput
La faptele de prima dată, din care toți ei au căzut

La cei din Smirna, Domnul spune să nu se teamă ei, nicicând
Și că vor trece prin necazuri și prin batjocuri, ei curând,
Va fi necaz de zece zile, în temniți vor fi aruncați,
Să rabde toți până la moarte, atunci când vor fi încercați

La cei din Pergam, Domnul spune, că au acolo pe Balac
Și locuiesc unde-i satana și il urmează pe Balam,
Unii mănâncă de la idoli și în curvie ei trăiesc,
Acolo este urâciunea, acolo unde locuiesc

La cei din Tiatira spune, ca Izabela e acol’
Dar Domnul cercetează toate, chiar și. . , , rărunchii lor”
Să fie tari să biruiască, cununa atunci ei vor primi,
Luceafărul de dimineață ce pururea, va străluci

La Sardes, iată ce le spune, Acel ce șapte stele ține,
Ei să vegheze să întărească, că în curând, pe nori El vine
Și celor ce vor birui, pe El îl va mărturisi,
În cartea vieții vor fi scriși, de Domnul, până-n veșnicii

La Filadelfia le scrie, Acel cei drept și-adevărat
Cununa sfântă le va da, dacă Cuvântul l-au păstrat,
Va fi un stâlp cu nume scris, și așezat în Templu Lui
Și in veci, de veci, el nu mai pleacă din casa sfântă a Domnului

La Laodiceea, le scrie, Acel ce este Adevărat,
Că ei sânt reci și nu sânt în clocot și spun: -Eu astăzi sânt bogat! !
Dar Domnul are doftorie la ochii tăi, cu ei să vezi,
Vei sta cu El atunci la masă dacă Cuvântul Lui îl crezi

Și s-a deschis o ușă-n ceruri, Ioan in Duh a fost răpit
Și a văzut pe Cel Cei Veșnic când sus la cer, a fost răpit,
În jurul scaunului de domnie, stăteau douăzeci și patru de bătrâni
Îmbrăcați în haine albe și pe cap purtau cununi

Și-a văzut Ioan un înger ce-a strigat cu glas puternic: -Cine
să deschidă cartea, oare cine este vrednic? !
Un bătrân a spus: -Nu plânge, iată Mielul Cel de jertfă, seminția lui David!
El este Acela care, pentru noi a biruit

El s-a dat ca jertfă sfântă, ca să fim răscumpărați,
Să fim o seminție aleasă, de la iad să fim scăpați
Și vom sta la dreapta Celui, moartea în veci a mistuit
Cu Avram Isac și Iacob și acei ce-au biruit

Și-a auzit o gloată multă, ce striga spre Dumnezeu: Aleluia Domnul nostru, să-i dăm slavă Lui mereu!
Căci începe nuntă-n ceruri, soția Lui s-a pregătit,
Vine mirele, osana! ! . . , El să fie preamărit!

Cine crede și ascultă Glasul sfânt din veșnicii,
Vor fi duși cu toți deodată, sus în cer la bucurii
Duhul și mireasa strigă: -Vino Doamne, mai curând!
Vom lăsa aici pământul, vom rămâne cu Cel Sfânt.

Amin

Floarea